Sacrificiul unei mame


Mama mea avea doar un singur ochi. Toata viata mea am urat-o pentru acest lucru… si imi era rusine cu ea. Pentru a castiga banii de care aveam nevoie pentru a supravietui obisnuia sa colectioneze plante si ierburi pe care le vindea in micul magazin pe care il avea in piata de vechituri.
Într-o zi, pe cand eram in scoala generala, mama a venit la mine. Era acea zi a saptamanii care era consacrata activitatilor elevilor in aer liber. Intamplarea a facut ca toti colegii mei sa fie afara… Imi era atat de rusine incat imi venea sa intru in pamant. “Cum putea sa-mi faca una ca asta?” I-am aruncat o privire piezisa si am fugit. In ziua urmatoare, toti copiii de la scoala au ras de mine: “Mama ta avea doar un singur ochi!?”
Mi-am dorit sa se deschida pamantul in doua si sa ma inghita, iar mama mea sa dispara de pe suprafata pamantului. “Mama, de ce nu ai si celalalt ochi? Nu iti dai seama ca nu faci decat sa fiu calul de batjocura al celorlalti?”
Mama nu a raspuns. Eram prea plin de manie si nu m-am gandit nici o secunda la cuvintele pe care i le-am spus. Eram orb in fata sentimentelor ei. Pur si simplu voiam sa plec din casa in care traia ea. Desi ma simteam putin prost, in acelasi timp, m-am simtit bine ca am putut sa-i spun tot ce am tinut in mine in tot acel timp. Poate fiindca era mama mea, nu m-a pedepsit. Nici eu nu credeam ca i-am ranit sentimentele foarte rau.
In acea noapte m-am trezit si m-am dus la bucatarie sa iau un pahar cu apa. Mama plangea acolo, in liniste, ca si cum ii era frica nu care cumva sa ma trezeasca. Am privit-o scurt si apoi am plecat. Din cauza a ceea ce ii spusesem mai devreme, ceva ma pisca in coltul inimii. Chiar si asa, nu imi doream sa mai stau langa mama careia ii curgeau lacrimile dintr-un singur ochi. Asa ca mi-am spus ca o sa cresc si o sa am succes si o sa plec departe de mama si de saracia noastra plina de disperare.
Mai tarziu, am invatat din greu. Am parasit-o pe mama si m-am dus in Seul sa studiez, fiind admis cu bursa la o universitate de acolo. Apoi m-am casatorit. Mi-am cumparat propria casa. Apoi am avut si copii. Acum traiesc fericit si ma bucur de succes. Imi place in acest loc deoarece nu imi aminteste de mama.
Fericirea mea crestea din ce in ce mai mult cand cineva neasteptat a venit sa ma vada. “Poftim?” Dar cine esti dumneata?”
Era mama mea… Tot cu un singur ochi. Am simtit ca si cum intreg cerul s-a prabusit peste mine. Fetita mea a fugit plangand, speriata de ochiul mamei.
M-am intors catre ea si am intrebat-o: “Cine esti? Nu te cunosc!’, dorindu-mi a fi fost adevarat. Am tipat la ea: “Cum indraznesti sa vii in casa mea si sa imi sperii fiica? Pleaca de aici in acest moment!”. La toate acestea, mama a raspuns un ton jos: “Vai, imi pare atat de rau. Poate ca am gresit adresa”… Si a disparut.
“Slava cerului ca nu m-a recunoscut”, am rasuflat usurat. Mi-am spus ca nu o sa imi pese si nici nu o sa ma gandesc la asta pentru tot restul vietii mele.
Într-o zi, a sosit acasa o scrisoare care ma instiinta de o reuniune de scoala. Voiam sa-mi revad vechii colegi de scoala asa ca am decis sa ma duc. Mi-am mintit sotia ca o sa plec intr-o calatorie de afaceri. Dupa ce reuniunea s-a incheiat, din pura curiozitate, m-am dus la vechea cocioaba pe care obisnuiam sa o numesc casa. Casa era parasita, gata sa cada. Vecinii mi-au spus ca mama a murit recent si mi-au inmanat un plic in care se afla un bilet scris de mana mamei.
In el scria:
“Fiul meu, cred ca viata mea a fost suficient de grea si de lunga. Nu o sa mai incerc sa te vizitez in Seul, insa crezi ca iti cer prea mult sa vii sa ma vizitezi din cand in cand? Imi lipsesti atat de mult, tu insemni lumea pentru mine. Am fost intotdeauna atat de mandra de tine, fiul meu.
Am fost atat de bucuroasa cand am auzit ca vii pentru reuniune. Imi pare rau ca nu am decat un singur ochi si ca te-am facut sa-ti fie rusine cu mine toata viata. Vezi tu, cand erai foarte mic, ai avut un accident si ti-ai pierdut un ochi. Ca mama, nu am putut suporta sa te privesc crescand doar cu un singur ochi… asa ca ti l-am dat pe al meu… eram asa de mandra de fiul meu care vedea o intreaga lume pentru mine, in locul meu, cu acel ochi. Nu am regretat niciodata decizia mea. Cum as putea? Cand iubesti pe cineva, fericirea celuilalt conteaza mai mult decat propria fericire.
Nu am fost niciodata suparata pe tine, pentru nimic din ce ai facut. In acele momente cand ai fost manios pe mine, mi-am spus: “este fiindca ma iubeste”. Imi lipsesc acele momente cand erai tanar si te invarteai in jurul meu. Imi lipsesti atat de mult. Te iubesc.”
Lumea mea s-a cutremurat si prabusit in acelasi timp… Era mai mult in acea scrisoare, dar nu am putut sa citesc mai departe. M-am prabusit in genunchi, plangand in hohote ca un copil si strigand-o pe mama. Nu mai exista nicio modalitate prin care m-as fi putut revansa fata de ea pentru felul urat in care m-am purtat cu ea.
Iarta-ma, mama, te rog”…

Imagine

Conversatie intre doi bebelusi nenascuti: Tu crezi in Mama?


Aceasta povestioara transmite un mesaj extraordinar si profund… citeste conversatia incredibila dintre doi bebelusi aflati in uterul mamei. Desi parabola circula sub diverse variante pe internet, se pare ca ea ii este atribuita lui Útmutató a Léleknek, un scriitor ungur, multe voci sustinand ca varianta originala a fost publicata in limba maghiara.
Conversatie intre doi bebelusi nenascuti: Tu crezi in Mama? Mai mult

Imagine

Crambe tataria Sebeók

Democraţia e o plantă plăpândă.

Poteci Însorite

Munte, Excursii, Drumeții, Faună și Floră, Sfaturi Utile, MTB, Orașe și Sate

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

condimentepentruviata

"Viitorul apartine celor ce cred in frumusetea propriilor vise." (Eleanor Roosevelt)

Blogul Buceginatura2000

Blog despre munte, turism si cultura

Nicoleta Chirila

"Frica este ceea ce te oprește… curajul este cel care te face să continui."

Crambe tataria Sebeók

Democraţia e o plantă plăpândă.

Crezi în Tine

Trăiește prezentul cu lecțiile învățate în trecut și cu un ochi aruncat în viitor!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

ORIZONT ALTERNATIV

cultura, atitudine civica, informatie

peterlengyel

despre oameni si natura

EuGeniuZ's Blog

Enjoy the world!

%d blogeri au apreciat asta: