Prietenia – comoara cea mai de preț


index

Fiecare dintre voi aveți propria parere despre prietenie. O parte dintre voi o considerați ceva banal, altii si din ce în ce mai multi ceva dupa care sa profite. Sunt o multime de cazuri.

 Stau și mă gândesc de ce oare de-a lungul timpului am încetat sa vorbim despre prietenia adevarata. 
 În urmatoarele randuri  voi da o definitie  a acestui cuvant, insa este o parere subiectiva.
Mai intai trebuie sa ne dam seama de consecintele sau lipsa unui prieten/unor prieteni.
Astfel, un om care traieste singur lipsit de prieteni va avea tendinta sa creada ca universul din jurul lui tinde treaptă cu treaptă sa decadă. Eu consider ca increderea ne-o luam de la cei dragi, si cred ca am dreptate.

Mai mult

Imagine

Motivația este cea care te duce până la stele și înapoi


Putem privi motivația ca o componentă importantă în tot ceea ce facem. Practic, fără motivație nu există înclinare spre acțiune E un cuvant mare, chiar magic, si care simți ca te poate duce pana la stele si inapoi. Iubesc acest cuvantul  si toata puterea care creste in el, si evident, atitudinea care te ajuta sa faci tot ceea ce ti-ai propus in momentul in care ai aceasta minunata “motivație”.

Am motivatia că indiferent de ceea ce scrie în desfășurător corespunzător zilei de azi, stiu ca eu voi fi bine, ma duc drept pe drumul vietii mele. Mai mult

Citat

Exigența produce pasiune


 flor, extracto, libro, la pluma

               Calitatea principală a unui profesor este pasiunea, însă nu este suficient să fii pasionat de un lucru, mai trebuie să te și dedici lui, doar atunci vei realiza ceva măreț. Asta face domnul profesor Ciprian Mânzu, face viața studenților mai frumoasă. Ne făcea să zâmbim la fiecare curs, ne expunea informațiile în așa fel încât ele păreau foarte simple, deși sistematica fanerogamelor este subiectul.

               Plăcerea cu care acest profesor preda și te determina să continui studiatul acasă nu-ți permitea să nu faci lucrul respectiv. Îmi aduc aminte cu plăcere de fiecare curs la care am participat, cursul de Sistematica Fanerogamelor  din primul semestru. Mai bine spus, a fost un mod plăcut de a începe Anul II de facultate, cu un astfel de profesor.

Mai mult

Imagine

Viaţa se măsoară în momente care îţi taie răsuflarea


12007_12032015

Conştientizaţi că singura dată în viaţă când ne place să îmbătrânim este în copilărie?

La mai puţin de 10 ani, suntem aşa de încântaţi de asta, încât gândim şi în fracţiuni de an.

 

Câţi ani ai?”

Am patru ani şi jumătate!”

Nu vei spune niciodată că ai 36 ani…şi jumătate.

Da, dar ai patru ani şi jumătate…

Asta e diferenţa!

 

Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri.

Sari de bunăvoie la numărul următor sau chiar puţin mai departe.

 

Câţi ani ai?”

O să am 16!”

Poate că ai 13, dar vei avea 16!

Şi vine şi cea mai grozavă zi din viaţa ta…ai 18.

Chiar şi cuvintele sună ca o ceremonie: ai devenit major, ai 18 ani!

YESSSS!!!

 

Apoi, faci 30.

Oooohh, ce se întâmplă aici?

Parcă ai fi lapte bătut!

Ala “se face” şi e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit.

Ce nu e în regulă?

Ce s-a schimbat?

 

Ai DEVENIT major,

FACI 30,

MERGI PE 40.

Wow!

Pune frâna, o iei razna.

Până să bagi de seamă, AJUNGI de 50 şi toate visele s-au spulberat.

 

Dar, aşteaptă!

ÎMPLINEŞTI 60.

Nici tu nu credeai că vei face şi asta!

 

Deci:

DEVII major,

FACI 30,

MERGI pe 40,

AJUNGI de 50

şi ÎMPLINEŞTI 60.

 

Aşa viteză ai luat, încât ATINGI 70.

După asta este “de pe o zi pe alta”: aştepţi “SĂ O DUCI PÂNĂ MIERCURI”.

 

În vârsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet:

O ŢII până la prânz,

AI PRINS şi 4:30;

AI AJUNS şi seara asta.

Şi nu se opreşte aici!

 

In anii 90, o iei uşurel înapoi:

“Abia am avut 92”
Apoi se întâmplă cel mai straniu lucru: după 100, devii iar copil

“Am 100 şi…jumătate!“

 

Vă urez tuturor să prindeţi 100 şi jumătate cu sănătate!

 

CUM SĂ RĂMÂI TÂNĂR

1. Ignoraţi numerele neesenţiale.

Inclusiv vârsta, greutatea şi înălţimea.

Lăsaţi doctorii să-şi facă griji în legătură cu acestea.

De asta îi plătim.

 

2. Inconjuraţi- vă de prieteni veseli.

Aia mohorâţi vă deprimă.

3. Invăţaţi.

Studiaţi computerul, meşteşugurile, grădinăritul, orice.

Nu lăsaţi creierul să lenevească.

“O minte înceată este atelierul diavolului.

“ Si numele diavolului este Alzheimer”.

 

4. Savuraţi lucrurile simple.
5. Râdeţi des, mult şi din toată inima.

Râdeţi până nu mai puteţi şi vă trebuie aer.

 

6. Mai apar si lacrimi.

Induraţi, suferiţi şi treceţi mai departe.

Singura persoană care vă însoţeşte toată viaţa, suntem NOI INŞINE.

Fiţi “VII”, cât sunteţi în viaţă.

 

7. Inconjuraţi-vă cu dragoste, indiferent că asta înseamnă familia, animăluţele dragi, muzica, plante, hobby-uri, ce-o fi.

Casa voastră este refugiul vostru.

 

8. Preţuiţi-vă sănătatea.

Dacă este bună, păstraţi-o.

Dacă mai are “hibe”, reparaţi-o.

Dacă nu ţine de voi “reparaţia”, căutaţi sprijin.

 

9. Nu vă căutaţi vina.

Faceţi vizita la mall, în alt judeţ, în altă ţară, dar NU unde este vina.

10. Spuneţi-le oamenilor pe care îi iubiţi, că îi iubiţi, cu orice ocazie.

 

SI NU UITATI NICIODATA: 
Viaţa nu se măsoară cu numărul de respiraţii pe care le aveţi, ci în momente care îţi taie răsuflarea.

SimCh

 

Citat

De ce pietrele tac?


Un tânăr ucenic al unui vestit înţelept din Orient ajunsese la foarte scurt timp la nivelul maestrului său. Acesta era foarte uimit de modul în care tânărul reuşise, prin practici aspre şi prin meditaţie, să obţină o înţelepciune pe care el o dobândise după ani îndelungaţi de exerciţii spirituale.

Deşi asculta cu conştiinciozitate sfaturile bătrânului guru, se spune că acest ucenic avea o tehnică specială, o tehnică proprie. El privea orice lucru din jurul său întrebându-se permanent: Oare care este povestea acestui lucru? Şi analizând cu atenţie detaliile şi cele mai mici componente ale acelui lucru, putea spune foarte exact ceva despre acesta.

Dar, de la o vreme tânărul era tot mai mâhnit. Maestrul l-a întrebat ce-l frământă, iar el spuse că este o întrebare la care nu poate găsi un răspuns satisfăcător, dar nu a vrut să-i împărtăşească bătrânului întrebarea care-l măcina.

Mergea zilnic pe malul unui lac din apropierea locului unde trăiau şi medita. Într-una din meditaţiile sale, se gândea: Orice lucru pe lumea asta are o poveste, fiecare lucru de pe lumea asta îţi spune ceva.

Dacă te uiţi la o casă, ea îţi spune povestea unui om vesel şi primitor sau a unui singuratic înstrăinat de lume.

Dacă priveşti o floare din grădină, afli câte ceva despre grija şi dăruirea grădinarului care a îngrijit-o.

Dacă priveşti crucile dintr-un cimitir, afli cu uşurinţă cât contează unii dintre cei ce sunt acolo pentru cei  de după ei.

Dacă stai şi asculţi dangătul jalnic al unui clopot dintr-o turlă veche, el îţi va spune câte ceva despre un ultim rămas-bun.

Dacă te opreşti pentru a contempla un apus de Soare, ai în faţă povestea unui sfârşit reiterat de mii de ori în mii de ani şi povestea răbdării nemărginite a Celui care de atâta amar de vreme porunceşte zi de zi Sorelui să răsară peste noi.

Dar…şi ucenicul se opri din şirul enumeraţiilor fiindcă privirea tocmai îi căzuse pe o piatră…o piatră ce poveste spune?

De atunci, zile în şir ucenicul încercă să găsească un răspuns la această întrebare. Care să fie oare povestea pe care ar putea-o spune pietrele?

Anii treceau, maestrul îi murise, iar el, retras într-un loc pustiu, încerca să găsească răspunsul care-l măcina.

Piatra este mereu aceeaşi, fie că o laşi afară în ploaie şi în frig, fie că o iei în casă şi o pui la loc de cinste, piatra nu spune nicio poveste. Nu spune câţi au călcat pe ea şi câţi au aruncat-o. Nu spune de câtă vreme priveşte cerul. Nu spune nimic despre fericire, nici despre suferinţă. Nu spune nimic despre eternitate…Pietrele tac.

Ajungând la rândul său să aibă ucenicii, înţeleptul i-a chemat lângă patul său atunci când simţi că sfârşitul îi este aproape.

Dragii mei, eu plec…Spuneţi-mi: aţi aflat voi oare de ce tac pietrele?

Ucenicii se priveau miraţi.

Spuneţi-mi, dragilor, care este povestea pietrelor?

Poate că spun povestea singurătăţii, îndrăzni unul dintre ucenici. A unei singurătăţi monstruoase, apăsătoare şi impenetrabile.

Sau poate, interveni un altul, spun ceva despre tărie şi despre voinţa de neclintit.

Cel mai tânăr dintre ucenici, spuse:

Poate că pietrele tac fiindcă nimeni nu e dipus să le asculte.

Bătrânul îi privea cu drag: Da….poate că fiecare dintre voi are dreptate. Dar mie această piatră pe care o port de 70 de ani în buzunar şi pe care zi de zi am privit-o, abia astăzi mi-a spus povestea…. limitelor cunoaşterii omeneşti.

  De-a  lungul timpului, oamenii şi-au pus neîncetat întrebări. Întrebări la care au putut să răspundă şi întrebări care au rămas. Fiecare dintre noi îşi pune întrebări. Poate nu atât de filozofice precum cea a înţeleptului din poveste, dar cert e că ele ne marchează existenţa. E în firea nostră să ne punem întrebări şi să căutăm răspunsuri. Dar măcar din când în când, ar trebui să acceptăm  faptul că sunt şi întrebări la care răspunsurile vor veni mai târziu sau poate..niciodată.

Ra

Previous Older Entries

Social

Crambe tataria

Democraţia e plantă plăpândă. N-o striviţi! Ajutaţi-o să înflorească.

Poteci Însorite

Munte, Excursii, Drumeții, Faună și Floră, Sfaturi Utile, MTB, Orașe și Sate

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

condimentepentruviata

"Viitorul apartine celor ce cred in frumusetea propriilor vise." (Eleanor Roosevelt)

Blogul Buceginatura2000

Blog despre munte, turism si cultura

Nicoleta Chirila

"Frica este ceea ce te oprește… curajul este cel care te face să continui."

Toate trec

... si toate vor fi amintiri!

Crezi în Tine

Trăiește prezentul cu lecțiile învățate în trecut și cu un ochi aruncat în viitor!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

ORIZONT ALTERNATIV

cultura, atitudine civica, informatie

peterlengyel

despre oameni si natura

EuGeniuZ's Blog

Enjoy the world!

%d blogeri au apreciat asta: