CALIMANI, MUNTI DE POVESTE

Am vrut sa incep a scrie punand titlul “Singura pe munte”, dar as fi mintit si-as fi tradat cararile ce mi s-au intins line sub picioare, turnurile de piatra ce m-au vegheat, padurile ce m-au adapostit, cainele ce m-a latrat si mi-a amintit la timp ca eu sunt intrusul… In imensitatea aceea, in punctul de unde se vedeau toate de jur imprejur… eram doar EU. Nu ma impartaseam cu nimeni. In stransoarea dinauntrul meu… ma regaseam singura cu mine. Dar cu norii si cu soarele vedeam cum se apropie si se revarsa asupra mea EL… sufletu-mi se intorcea acasa!

“Viața este un schimb între două lumi, iar acela care nu face schimburi, moare. Trebuie să facem schimburi cu pamântul pentru a trăi în planul fizic; trebuie să facem schimburi cu apa pentru a trăi în planul astral, inima; trebuie să facem schimburi cu aerul pentru a trăi în planul mental, intelectul; trebuie să facem schimburi cu căldura și lumina pentru a trăi în suflet și în spirit. „ (O.M. Aivanhov)

„Potrivit unui cliseu, viata este un munte. Te ridici, ajungi in varf, si apoi cobori.” Jeanne Moreau

O plimbare prin Ţara Dornelor este precum o călătorie în timp… geologic, natural şi uman. Munţii din jur ascund o poveste aparte, izvorâtă din adâncul Pământului acum peste 7,5 milioane de ani, când erupţiile puternice ale vulcanilor de aici conturau un peisaj dominat de râuri de lavă şi coame fierbinţi de cenuşă.

În Țara Dornelor și Natura are povești vechi de sute de ani.

Pãdurile de molizi presãrați cu fagi și rarul zâmbru (un arboret natural unic în țarã și foarte rar în Europa), dezvãluie cãlãtorilor urme proaspete de cerb, de lup sau poate chiar un cântec de cocoș de munte.
Pajiștile întinse abundã de flori dintre cele mai înmiresmate și tãmãduitoare, iar printre stâncãrii, jnepenii se întind asemeni unui labirint.
Satele dornene, risipite printre fâneţe, inspiră un echilibru al oamenilor ce ştiu să respecte rânduiala locului şi a vremii.
Şi, ca atunci când eşti oaspete într-un loc curat, parcă ceva îţi spune că şi tu, drumeţ fiind, ar trebui să te “descalţi” de vorbe, de furii, de nemulţumiri, de mintea cea gălăgioasă şi să te primeneşti, căci iată Muntele te întâmpină şi îţi urează “Bun venit!”.

Propunerea de constituire a parcului național a existat încă din 1975.

Înființat în anul 2000, Parcul Național Călimani se întinde pe 24 de mii de hectare și de-a lungul unor secole bune de legende și tradiții. Aici, bătrânii deapănă amintiri din perioade demult apuse. Oamenii necredincioși transformați în stane de piatră, inscripțiile getice sau comorile haiducilor sunt doar câteva dintre poveștile care redau culoarea locului.

Munții Călimani au o suprafață impresionantă, au multă pădure de brad, întinderi mari de jnepeni și nu prea multe trasee frecventate așa că poate fi încadrat în categoria munților sălbatici. Aflându-mă în căutarea unei destinații pentru weekend munții Călimani îmi revin în minte și încep și mă informez despre traseu. Niște amintiri destul de vagi de pe o porțiune a traseului mai am în urma turei pe care am făcut-o acum 3 ani, dar pot spune că în mare parte traseul va fi nou.
Călimanii sunt printre cei mai frumoși munți din tară și trebuie vizitați și văzuți. Nu deodată ci pe rând. Eu eram a doua oară în Călimani, dar revin cu plăcere aici.

19/05/2017 Cariera de sulf Calimani

Trei zile libere legate înseamnă mult în viața adultului tânăr care inca ar mai zburda liber, asa ca unde sa mergi ca sa valorifici timpul?
Din pacate Iași, capitala Moldovei nu e tocmai in centrul tarii, asa ca pentru orice decizie de a cunoaste ceva nou necesita multa dezbatere! Sunt atatea locuri de vazut in tara noastra!Calimanii au rasarit in cautari inca de anul trecut, cand am cochetat cu ideea unui munte mai salbatic, pentru unii dintre noi total necunoscut si semet.
Asa ca am zis: Gata, asa ramane!

Vacanta: o perioada de calatorii si relaxare in care iei de doua ori mai multe haine si jumatate din banii care iti trebuie.

Atunci cand auzi ca un munte a fost miscat din loc, crede acest lucru. Atunci, insa, cand auzi ca cineva si-a schimbat caracterul, nu da crezare acestui zvon.

Un autocar, 27 de studenți. Ora 7 dimineata, intalnire corpul A, ruta Iași – Parcul Național Călimani pazea că venim! In 4 ore suntem acolo! (sigur ca da….). Soarele e deja mult deasupra orizontului, cer senin, buna dispozitia inunda autocarul inghesuit, parca plecam in excursie cu clasa, vorbim unii peste altii, ce emotie!:)) Suntem in drum spre Cariera de sulf.
N-am vrea nici sa alergam, mergem sa ne bucuram de munte, nu la maraton!

ADMINISTRAȚIA PARCULUI NAȚIONAL CĂLIMANI

Cum e corect? Zimbrii sunt pe cale de dispariție, trăiesc în păduri, având foarte puțini dușmani naturali…sau… Zîmbrul, este un arbore conifer, specific zonelor montane? Stiu. Ambele sunt corect. Dar eu ma refeream la Pinus cembra. :)) Merge si Bison bonasus, ca tot in padure il gasim..:))

Drumul e lung, dar pentru unii dintre noi e nou, asa ca ne bucuram din plin de frumusetea vailor si satelor bucovinene. Au incep sa se profileze si vulcanicii din grupa centrala a Orientalilor, ne intrebam care o fi Calimanul… Nici unul dintre colegi mei nu mai fusese!
Ei, fratele Google ne recomanda sa nu ocolim 100 km ci s-o luam de-a dreptul printre cei doi munti, Calimani de-a stanga si Bistritei de-a dreapta. „Drum modernizat” scrie pe un panou informativ la intrarea pe drumul spre Bilbor, localitatea de bastina a apelor minerale omonime.
Localitatea e prospera, ne izbeste mirosul de brad proaspat lucrat, oamenii muncesc de zor lemnul care pare a fi din belsug, casele noi sunt integral din busteni de lemn, am vazut si o poarta cat o casa, toata din lemn de brad plin. Nu am facut poze in portiunea asta, nu ne venea sa importalizam tristetea..La iesirea din Bilbor asfaltul se termina si drumul incepe sa urce in serpentine. Aha, e zapada in creasta :D!

Drumul este accidentat, avem parte de privelisti minunate dar si dezolante, in adancul muntelui sunt zone intregi de defrisari, departe de ochii lumii … Drumul e clar brazdat de camioane care cara lemne.

Nu mai avem mult! Ocolim un pic pana la Saru Dornei si facem stanga spre Gura Haitii (Doamne, oare cum s-o pronunta?!) E cam tarziu, am facut „doar” 5 ore pana aici din Iași.
Plecat din satul Gura Haitii, pe un drum forestier pe care mai sunt urme de asfalt de pe vremea când mina era funcţională, am ajuns, zilele trecute, în fostul oraş din munţi.

După mai bine de zece kilometri după ieşirea din sat, îţi apare în faţă, mai întâi mai mic, apoi din ce în ce mai mare, un munte atipic. .

E săpat în trepte, are o culoare roşiatică şi ai senzaţia că haldele de steril s-ar putea prăbuşi peste tine. Când cobori din autocar, te loveşte un miros destul de greu suportabil. Este sulful pentru care munţii au fost decupaţi

Urmam drumul pavat cu dale de piatra spre fosta cariera de sulf din anii de aur ai Romaniei… Cum am gasit-o descrisa in jurnalele iubitorilor de munte, cariera te umple de tristete, arata ca o rana sangeranda in blana verde crud a calimanului.
Unul din coșurile vulcanice secundare a devenit în timp exploatare de sulf care a lăsat o carie urâtă în munte. Exploatarea a fost închisă după ce s-a demonstrat că, economic, afacerea nu renta: mașinăriile rugineau prea repede, întreținerea căilor de acces costa enorm etc.

De câțiva ani se lucrează la ecologizarea zonei, lucru vizibil pe anumite suprafețe unde s-a pus sol și apoi gazon sau plantații de copaci. Se preconizează că în mai puțin de 30 de ani aici numai mirosul de sulf va mai aminti de vechea exploatare.

Munţii noştri multe mistere ascund.

Şi, oricât ar încerca specialiştii să ne convingă, nu se poate spune că Babele şi Sfinxul, de exemplu, ar fi doar nişte “pietre naturale”, şi nu realizate de către vechi civilizaţii necunoscute, pentru a ne transmite un mesaj.

Pentru cine ajunge astăzi în Munţii Călimani, ca turist cel mai adesea, pentru a atinge vârfurile de pe masiv, este greu, dacă nu imposibil, de imaginat că în acele locuri a existat un oraş. Trecem pe lângă locul unde odată erau blocuri şi case muncitoreşti şi ajungem ceva mai sus, unde drumul are pe margine o balustradă metalică. Din acel loc privim spre imensul crater făcut de om, de unde se exploata sulf. Acum este părăsit.

Urmăm mai departe drumul care ocoleşte fostul Vârf Negoiu Românesc, de 1889 m, afectat de lucrările la carieră şi ajungem în partea opusă acestui vârf, deasupra carierei. De acolo avem o minunată privelişte spre zona înaltă a masivului, respectiv spre creasta care uneşte Vârful Negoiu Unguresc (2081 m) de cel mai înalt vârf al masivului, Pietrosu (2102 m).

Cel puţin la fel de sinistră este şi imaginea fostelor clădiri care au făcut parte din oraşul minier. Complexul de blocuri, cantinele, birourile angajaţilor, vila de protocol, toate sunt amintiri din care astăzi au mai rămas clădiri părăsite sau… nimic. În interiorul clădirilor din care s-a luat absolut tot ce s-a putut folosi în altă parte s-ar putea turna cu mare succes un film de groază.

Mina, inaugurată în 1969 şi închisă în 1997
Exploatarea de sulf din Călimani a fost deschisă în 1969 şi a funcţionat până în 1997. În ultimii ani, activitatea s-a tot restrâns, însă, în vremurile bune aici lucrau aproape 8.000 de angajaţi. Deoarece mina de suprafaţă era în vârful muntelui, a apărut necesitatea ca oamenii să nu facă naveta, astfel că în apropierea exploatării au fost construite blocuri.
Mina a fost închisă prin hotărâre de guvern, motivaţia principală fiind că exploatarea sulfului costa de trei ori mai mult decât valora producţia obţinută. Practic, sulful din Călimani nu era în cantităţile necesare obţinerii de profit şi gaura nu mai putea fi acoperită.
Conform concluziilor de la momentul închiderii mina a rezistat aproape 30 de ani datorită cifrelor false de producţie raportate de comunişti.
Doar 20% din lucrările de ecologizare, finalizate
Dacă exploatarea minieră s-a închis, dezastrul ecologic nu avea cum să dispară odată cu sistarea activităţii. Solul şi apa sunt afectate şi vor rămâne aşa multă vreme de acum încolo. După cel mai pesimist scenariu însă, antrenate de ape, haldele de steril ar putea-o lua la vale, spre satele din zonă.

„Poluarea mediului continuă”
Vasile Oşean, directorul APM Suceava declara ca:„În această zonă este necesară continuarea lucrărilor de reabilitare ecologică, având în vedere faptul că poluarea mediului continuă şi perimetrul minier se află în Parcul Naţional Călimani. Pe de altă parte, trebuie spus că în judeţul Suceava, paşii necesari punerii în siguranţă a acestor situri contaminate se fac destul de timid, cauza principală fiind lipsa fondurilor necesare la bugetul de stat”

Amintiri cu Ceauşescu
Una dintre cele mai celebre poveşti adevărate legate de perioada de glorie de la mina şi oraşul din Călimani datează din 1981. Atunci Ceauşescu a aterizat cu elicopterul pe Călimani, în cadrul unei vizite de lucru şi, pentru că afară era foarte frig, acesta ar fi dat ordin ca minerii care lucrau la sulf să primească zilnic lapte cald şi câte o şubă groasă.
Special pentru cuplul Ceauşescu în Călimani a fost ridicată şi o cabană de protocol, aflată şi aceasta în paragină astăzi.Până în acest loc peisajul a fost încântător. Se zărea puțin printre vârfurile brazilor mutilatul Negoiu românesc. De la punctul de control șoseaua urcă pe câteva serpentine pe lângă imensa haldă de steril și după câțiva km oprim autocarul pe o platformă cu rol de parcare în fața unei case părăsite, de unde vedem inima muntelui gol.

În pântecele carierei, inima Negoiului românesc, mirosul e foarte abraziv. Primul care cedează e gâtul şi apoi încep usturimile de ochi. Aici nu e de stat prea mult. Aşa că ne-am deplasat destul de rapid mai încolo, unde curenţii aduceau aer cu miros de brad.

După ce drumul a început să urce serios, am observat munţii din jur şi marea haldă de steril, despre care aveam să aflăm că e doar prima din cele două. Puţin mai la vale se vede şi fostul lac de decantare. Se vedea bine şi fosta colonie de mineri şi vila de protocol a lui Ceauşescu. Deasupra haldei se zăreşte impozantul vârf Călimani Izvor 2032 m, fratele Calimanului Cerbului din episodul anterior. În vale, chiar sub noi, se află o clădire izolată, în care a fost adăpostită o staţie de transfomare electrică.
La un moment dat Petrica, chiar a avut chef de explorări geologice şi a desfăcut un bolovan crăpat. În el a găsit sulf nativ.

Fosta exploatare de sulf, e dezolant, peisaj selenar pustiu si inghetat, amprenta trecerii omului…in fata, cateva varfuri rotunjite, iar in fundal, printre nori, o piramida argintie – Pietrosu, in stanga, iarba, arbusti si flori de gheata.
Pe alocuri găsim tufe de afine și merişor.

Vaccinium vitis-idaea (merisorul)

Tussilago farfara (podbal)

Numai că, chemarea crestei Călimanului urla în noi. Tare de tot, încât “speriat” că în faţă văd circurile glaciare de sub Platoul Reţitiş, nu văd intrarea la dreapta pe poteca tematică şi mă duc înainte… spre braţul amputat, Negoiul Românesc. Şoseaua urca alene. Neagra Şarului şi Gura Haitii, râurile “moarte” vin şi ele. Depaşim şi bariera firmei romano-maghiare care ecologizează zona. Ciudată combinaţie, semn că convieţuirea etnică, în armonie fiscală, sparge tiparele.

E drept, jos e cariera de sulf, începută prin anii ’70 şi terminată în ’97, în virtutea unor ţeluri economice care ţin de… oameni, doar de oameni. Ciudat peisaj totuşi. Sus natura e stăpână, peisajul alpin e la el acasă, jos e dezastrul cu lucruri începute şi neterminate după ’97. Rana e adânca, iar pansamentul aplicat nu face faţă. Aciditatea e mare în zonă, iar rădăcinile copacilor nu ştiu asta, în momentul în care străbat orizonturile de sol. Mor imediat ce ating caţiva zeci de centimetrii.

Un singur martor de-a lungul timpurilor rezistă. Zâmbrul (pinus cembra), relict glaciar, e un rege totuşi, un fel de brad, care urcă fără nepăsare, până la 2000 m, sfidând vremurile mai reci de aici. Nu înţelege el, ce au avut oamenii cu casa lui. Încăpăţânat ca un zimbru, priveşte de sus, nepăsător si mândru. Lui, sulful nu i-a venit de hac!

Pinus cembra (zâmbru)

20/05/2017 REZERVAȚIA 12 APOSTOLI

A doua zi ne trezim cu mare chef de descoperit! Suntem pentru prima data intr-un lant vulcanic, vrem sa vedem cum e stanca, cum e vegetatia, care e fauna. Planul e sa facem un mic circuit.

Nici un munte nu seamana cu altul
Libertatea e doar a ta. Nu te mai deranjează nimeni. Cazare inspirat aleasa. Pensiunea Poarta Calimanului se dovedeşte draguţă. Produse naturale, în care regescul unt de casă îţi face cu ochiul.

Nu e timp de pierdut, nici măcar pentru un traseu tematic spre 12 Apostoli. Care e destul de uşor, la urma urmei… doar din această cauză e tematic. Meditaţii cu cafeaua sub nas, aburind de nerăbdare, totuşi. Îmi fac timp să agăţ pentru o discuţie o… posesoare de cal. Semn că, calul tractat nu şi-a spus încă cuvântul.

Ne trezim la 7, eroism de necrezut pentru noi, avem de facut traseu si azi. Chiar daca destinatia este Iași, nu se poate sa nu facem un ocol si pe la Rezervatia 12 Apostoli.
Inapoi in Gura Haitii, urmam indicatoarele turistice spre Rezervatia 12 Apostoli. Mergem cu autocarul pe drum de tara pana la o parcare cu panouri informative. Traseul este marcat ca avand 2h1/2. Este usor de remarcat de unde incepe:

După ce traversezi două punţi peste apele care vin din inima Călimanilor, traseul continuă pe o curbă de nivel de la înălţimea căreia se vede cursul unui pârâiaş, dar şi nişte defrişări masive. Sincer să fiu, nu mi-am dat seama dacă au fost doborâturi din cauza vântului sau doar mâna unor nenorociţi cărora nu le pasă de nimic.

Oxalis acetosella

Cardamine glanduligera

Caltha palustris (calcea calului)

Apa şi timpul sunt cele mai puternice maiuri pe care le cunosc, primul fărâmă stâncile, iar cel de-al doilea amorul propriu. Alexander Dumas

Arnica montana (arnica)

MUNTELE patrunde in noi ca seva in copaci primavara.

Urcam pe langa sat, prin fanetele oamenilor, poteca este tematica adica presarata cu panouri informative din loc in loc. Aflam ca suntem in zona pasunilor de vaci, ceea ce in curand se confirma. Sarim vreo 10 garduri in traseu, peisajul e incantator:

ca sa ajungi departe musai sa sari garduri

si sa treci prin asa padure:)

„Oare asta e „pitonul” de care se tot vorbeste?”

„Mai avem de mers?”

„Mai avem in jur de 10 minute. „

Padurile taiate se vor intoarce impotriva noastra. (Ahmua)

Pe de altă parte, peisajul este destul de dezolant, dacă te uiţi la pădurea defrişată.

Si copaci sunt „oameni”, dar noi nu ii vedem. (Ahmua)

Imi place sa cred ca privesc lumea in roz macar la propriu… doar ca ce e mult exista dincolo de culoarea unei lentile.

Contrast

După ce traversezi două punţi peste apele care vin din inima Călimanilor, traseul continuă pe o curbă de nivel de la înălţimea căreia se vede cursul unui pârâiaş, dar şi nişte defrişări masive. Sincer să fiu, nu mi-am dat seama dacă au fost doborâturi din cauza vântului sau doar mâna unor…uameni

In anul 2020, versul: „Fiind baiet paduri cutreieram” va naste intrebarea: Ce sunt alea paduri? (Ahmua)

Cand toporul a intrat in padure multi dintre copaci au gandit “macar manerul e unul dintre noi – proverb turces

În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă. Antoine Lavoisier

Urcare a fost lejeră și plăcută prin răcoarea dimineții. Mai spre amiază când soarele a început să isi faca prezenta, traseul nostru a intrat în umbra pădurii. Plini de bună dispoziție am ajuns pe marginea calderei unde este instalat un panou orientativ. Apostolii erau aproape. Ajungem la Apostoli cam pe la ora 1 și ne permitem o pauză prelungită în care luăm masa și facem o mulțime de fotografii.

Copacul ca sa creasca…se infinge mai adanc in pamant. Este clar ca nu vrea sa se elibereze. Omul lacom…se adanceste in materie..(Ahmua)

Dupa inca 1 ora prin padure (ne dam seama ca suntem de fapt pe creasta) zarim Apostolii!

VICTORIE!

În zare, îi vedem pe Apostoli

Eu nu pozez fotografii și nici nu fotografiez poze.
Eu salvez poveștile din care fac parte chiar și pentru o milisecundă.

Pulsatilla alba

Suntem pe marginea celei mai mari caldere vulcanice din Europa.
De-a lungul celor 11 km ale traseului tematic 12 Apostoli, pe turişti îi aşteaptă o excursie fascinantă prin păduri de molid şi păşuni subalpine, către una din cele mai frumoase destinaţii din Parcul Naţional Călimani, Rezervaţia 12 Apostoli. Rezervatia adaposteste mai multe figuri zoomorfe si antropomorfe, “sculptate” de intemperii in decursul vremurilor, constituite din fragmente de lava cimentata.

Ne tragem sufletul…

…cu zâmbetul pe chip

Calea spre cer şi Apostoli

Grupul de stânci ce formează rezervaţia cuprinde mai multe „sculpturi” fantastice ce atrag numeroşi vizitatori, ca de exemplu figura unui moş cu barbă, spre nord, a unui bătrân spre sud, a unui urs cu capul plecat, a unei femei ce aminteste silueta lui Nefertiti s.a.

Printre acestea se remarca figura misterioasa a Mosului, ce prezinta trei fatete distincte, toate cu chip uman. Ineditul acestor stânci a provocat imaginaţia privitorilor, iar unii le-au asemănat cu megaliţii din Insula Paştelui.

Insula Pastelui

Cei 12 Apostoli, isi au originea in actiunea milenara de erodare a vantului si ploilor asupra rocilor vulcanice, neexcluzandu-se totusi nici varianta interventiei unor creatori stravechi de simboluri.
De sărbătoarea celor 12 Apostoli (29 iunie) localnicii urcă din zonele învecinate pentru a sărbători „Moşii din Călimani” cu originea în străvechiul cult dacic al soarelui, bradului şi focului având ca temă principală cultul moşilor şi strămoşilor.

Unii apostoli stau la sfat

altii prefera singuratatea

Unii masoara megalitii…

…iar alti ne povestesc despre megaliti

Apostolii te salută politicos, bucuroşi să vadă oameni in jurul lor, mai ales ca stau de ceva vreme neclintiţi.

Un senin plin de mister

Un Caine si un munte

Pădurea, eterna şedinţă a copacilor. Valeriu Butulescu

Vantul cugeta: pădurea e totuşi femeie, indiferent dincotro bat, ea trebuie să freamăte. Valeriu Butulescu

Si cat de liberi noi ne simtim, cand piept cu muntele noi dam..

Într-o lucrare prezentată în cadrul celui de-al VI-lea Congres Internaţional de Dacologie KOGAION 2005, Michaela Al. Orescu scrie:
«Unii dintre munţii sacri ai spaţiului carpatic, pe culmile cărora au fost construite din cele mai vechi timpuri centre sacre pentru rugăciune, ritualuri religioase, locuri de pelerinaj ale pelasgilor răspândiţi în lume, locuri de sfat şi de adunare a reprezentaţilor religioşi ai numeroaselor triburi pelasgo-trace şi locuri de sărbătoriri, au fost şi Munţii Călimani, care şi- au primit numele, ca şi Munţii Caraiman, de la “Cerus Manus”(“Cerus Magnus”).
Pe culmile munţilor Călimani au fost săpate în stâncă monumente megalitice, reprezentări ale divinităţilor (eroi civilizatori), reprezentări antropomorfe, dar şi zoomorfe, în ansamblul aproape circular (cromlech) al formaţiunii numite “12 Apostoli”, denumite astfel în accepţiunea ulterioară, creştină.Dintre acestea, figura cea mai importantă este cea a “Moşului”, prevăzută cu trei feţe distincte ale chipului uman. Către poteca ce duce la Valea Haitii (satul Gura Haitii), în figura “Moşului” apare o faţă înaltă şi lată (cu acea “frunte înaltă a zeilor”), tradiţie perpetuată în marile civilizaţii antice, precum Egiptul, mai târziu Maya, ş.a.Spre poteca ce vine dinspre Vârful Lucaciu, de la nord, apare un cap ceva mai redus, cu fruntea mai îngustă, mandibula mai alungită şi continuat cu o barbă ascuţită.
O a treia faţă, înaltă şi îngustă, cu un coif pe cap, apare în faţa potecii dinspre Vârful Tămădău.
Cele trei feţe distincte sunt orientate către toate cele trei căi de acces.
În apropierea “Moşului” apare o stâncă izolată, zveltă, reprezentând o figură cu părul buclat. Pe latura vestică a calderei, în sectorul Tămădău-Lucaciu, apar stânci cu aspect de turnuri sau piramide, asemenea unor piloni (“Podul de piatră”), stânci semeţe cu forme fantastice: ziduri de piatră, ciuperci, figuri de sfincşi grupaţi în jurul Vârfului Tihu, precum: “Cetatea Tămăului”, “Cezar”, “Dragonii” din “Pietrele Roşii”, grupul celor “Doisprezece apostoli”, cuprinzând: “Mareşalul”, “Moşul”, “Ramses II”, “Godzila” şi “Poarta Hârlei”, cu “Piciorul Hârlei” (o reprezentare a unui picior încălţat) şi grupul “Lucaciu”, cu “Guşterul”, “Cămila”, ş.a.
Pe flancul sudic al Pietrosului se înalţă Vârful Tinu, cu figurarea megalitică denumită “Nefertiti”».

Moşul din Călimani, asemănător cu Sfinxul din Bucegi

Despre “Moşul din Călimani” – figura cea mai reprezentativă dintre sculpturile megalitice din Rezervaţia “12 Apostoli” – prof. Univ. Dr. Traian Naum scrie:
“Pe creasta terminală a Călimanilor, pe la cota 1770, frumuseţilor naturii li se adaugă o minune ce-şi aşteaptă dezlegarea: o aglomerare de sculpturi megalitice. Dintre ele se disting grupul de stânci ce închipuie forme antropormorfe şi zoomorfe, pe care localnicii le-au numit «Cei doisprezece Apostoli». Dintre aceştia se detaşează „Mosul ”, o replică a celebrului Sfinx din Bucegi.
Se pune întrebarea dacă putem face diferite analogii între Moşul din Calimani şi Sfinxul din Bucegi?
Desigur. Ambele stânci par sculpturi reprezentând figuri umane. Amândouă sunt modelate din materiale asemănătoare: conglomerate sedimentare, alcătuite din fragmente de mărimi diferite, prinse într-un ciment calcaros, în cazul Sfinxului, şi conglomerate vulcanice, constituite din fragmente andezitice, prinse într-un „ţesut” din cenuşă vulcanică, în cazul Moşului.
Totusi există o deosebire esenţială între cele două „sculpturi” megalitice: în timp ce Sfinxul îşi păstreaza asemanarea cu chipul uman numai când e privit dintr-o singură direcţie, Moşul nu-şi schimbă înfăţişarea umană, indiferent de unghiul din care este contemplat de pe cele trei poteci care duc la el”.

Nu urma calea unde te duce drumul. Mergi mai degrabă acolo unde nu există nicio cărare și lasă o urmă – Ralph Waldo Emerson.

Şi încă o privire către Apostoli…
…mulţumind pentru toate darurile (cele pe care le ştim, şi pe care nu le ştim)

O luam inapoi la vale, am facut intr-adevar 2h pana aici, am stat vreo juma de ora, avem drum lung pana acasa. Ne mai delectam putin cu plaiurile bucovinene, atat de pitoresti !

si invatam si cum s-a format muntele acesta care acum ne-a patruns in suflet pentru totdeauna!

Oamenii de ştiinţă spun că cei 12 Apostoli, îşi au originea în acţiunea milenară de erodare a vântului şi ploilor asupra rocilor vulcanice. Dar, cei care le-au văzut la faţa locului, spun că ele sunt sculpturi veritabile realizate de daci sau chair de o civilizaţie necunoscută dinaintea dacilor…Inscripții vechi de 2.500 de ani
În 4 iunie 1987, după o zi ploioasă, Vasile Pata, fost șofer la exploatarea de sulf din Călimani, mergea, împreuna cu familia, spre Rezervația 12 Apostoli. Fiul lui Vasile, care pe atunci era în clasa a XII-a, a descoperit, într-un șant adânc de doi metri, săpat de viitură, o piatră pe care erau gravate însemne ciudate, printre care și simbolul soarelui. Apoi, familia lui Pata a mai găsit trei pietre gravate.Ajutat de câțiva localnici, Vasile Pata a dus pietrele acasă și a sunat la Institutul de Științe din București. Pietrele au fost studiate de profesorul Traian Naum și de arheologul Marin Cârciumaru. Potrivit cercetărilor, se pare că pietrele au fost inscripționate la mijlocul mileniului IV î.e.n. Gravurile sunt identice cu literele alfabetului geților, alături de câteva simboluri solare, asemanatoare celor din vechile culturi antice, egiptene sau aztece. Un desen pare să simbolizeze Soarele și câteva planete. Altul pare un simbol precreștin.Haiducii și comorile ascunse în peșteri
Bătrânii amintesc și de poveștile cu haiduci din Munții Călimani. Pintea este cel mai cunoscut dintre haiducii care a cutreierat pădurile masivului vulcanic, iar palma acestuia este încrustată în stâncă la Apa Rece, în apropiere de Izvorul lui Pintea.
Istorisirile îi pomenesc și pe Pohonțu, Pleșcă, Miu și Haralambie Niculiță. Poveștile lor se remarcă prin setea de dreptate și viața grea în inima munților. Legendele spun că în peșterile din zonă sunt comori ascunse, păzite de spirite rele. Tăul Zânelor
Unul dintre cele mai frumoase lacuri naturale ale judeţului Bistriţa-Năsăud se află în Munţii Călimani, la altitudinea de 1.260 de metri. Poartă numele de Tăul Zânelor și se găsește în apropierea Vârfului Chicera lui Pasăre, pe teritoriul comunei Bistriţa-Bârgăului.
Legenda spune că doi ciobani, Scurtu şi Pasăre, au întâlnit, într-o noapte cu lună plină, patru zâne care au venit să se plimbe într-o poiană din pădure. Văzând că au fost descoperite, zânele au dăruit ciobanilor un munte unde să-şi hrănească oile (numit azi Chicera lui Pasăre) şi un pârâu unde să le adape (Pârâul Scurtu). În schimbul acestor daruri, ciobanii au promis că nu vor veni în poiană în nopţile cu lună plină.
Într-o noapte, însă, ciobanii au trădat înţelegerea şi, ascunzându-se după arbori, s-au uitat la zânele care alergau goale prin poiană. Când i-au văzut pe ciobani, zânele au dezlănţuit o furtună puternică, cu tunete şi fulgere, prăbuşind muntele peste ei. A doua zi, oamenii au văzut un mic lac lângă poiana unde odinioară se plimbau zânele, pe care l-au botezat Tăul Zânelor.În partea stângă a imaginii se observă un acoperiş mic. Intrăm pe poartă şi ne abatem spre acel loc acoperit. Acolo sunt trei megaliţi descoperiţi în urmă cu mult timp, în urma unei viituri. Vasile Paţa a improvizat acest mic muzeu în curtea sa. Au fost descoperiţi în 1987. Pe cele trei pietre sunt gravate inscripţii interesante.

Pietrele scrise ale lui Pata
Intr-un sat de la poalele muntelui, la Gura Haitii, in curtea unui muntean batrân si gospodar, se afla adapostite intr-un sopron improvizat trei bucati de stânca. Pe o bucata de scândura batuta de ploi, potrivita in cuie deasupra sopronului, sta scris cu vopsea „Muzeul Megalitilor”. Nea Vasile a fost timp de vreo douazeci de ani sofer la exploatarea de sulf din Calimani. Stie toate tainele muntelui, ii cunoaste darnicia si furia. Ii place sa colinde printre jnepenii pitici, pe acolo pe unde cerul pare sa se impreuneze cu pamântul. Asa si-a invatat si copiii.Sa respecte muntele cu maretia si greutatile lui. Vasile Pata ne-a povestit ca in 4 iunie 1987, dupa o zi ploioasa, cum sunt multe pe aici, mergea, impreuna cu nevasta si cu fiul lui, catre cei 12 Apostoli.
Claudiu Pata, care era in clasa a XII-a atunci la un liceu in Vatra Dornei, a descoperit, in santul adânc de 2 metri, sapat de viitura, o piatra pe care erau gravate insemne ciudate, printre care si simbolul soarelui. „Fiul meu ne-a spus, cu rasuflarea taiata, ca a descoperit o stânca ciudata. O stânca cu niste inscrisuri tainice si câteva desene greu de deslusit”, ne-a povestit batrânul. „A venit si geologul santierului de la mina sa vada minunea, impreuna cu un profesor. Ei au anuntat Institutul de Stiinte de la Bucuresti. Apoi, s-au mai gasit inca trei pietre gravate. A aflat si profesorul Traian Naum, cel care era cu adevarat interesat de muntii Calimani si cu care ne cunosteam de câtiva ani. El a venit impreuna cu un arheolog, cu Marin Cârciumaru. Când profesorul Naum a vazut pietrele, a ingenuncheat si avea lacrimi in ochi”, a adaugat Vasile Pata.
«Doar strainii sunt interesati de megaliti»
Ajutat de câtiva localnici, Vasile Pata a dus pietrele acasa. Specialistii din Bucuresti au luat in serios descoperirea lui nea Vasile. Asa a iesit la iveala originea stâncilor, care se pare ca au fost inscriptionate pe la mijlocul mileniului IV. i.e.n. Semnele de pe ele sunt identice cu literele alfabetelor getilor. Insemne bizare, scrijelite in piatra, câteva simboluri solare, asemanatoare celor din vechile culturi antice, egiptene sau aztece.
Un desen pare sa simbolizeze Soarele si câteva planete. Altul pare un simbol precrestin. Un altul seamana izbitor cu un OZN! In legatura cu primul megalit descoperit de familia Pata, autorii lucrarii „Muntii Calimani”, Traian Naum si Emil Butnaru, fac urmatoarele observatii: „Totalitatea gravurilor de pe latura principala a megalitului sunt subordonate, prin modul in care au fost efectuate, cultului soarelui, marele cerc cu raze «in turbina» reprezentând probabil discul solar intâlnit uneori in gravurile din Franta, Portugalia, Italia etc.” Nea Vasile spune ca „am hotarât impreuna (n.r. – cu profesorul Traian Naum) sa ducem cele patru pietre la muzeul din Vatra Dornei.
Dar am vazut ca sunt lasate sa zaca ascunse si se umpleau de praf. Ba una dintre pietre a si disparut. A fost bagata in temelia unei cladiri! Nu le-am mai putut recupera. Am decis sa le aduc acasa. Le-am expus in curtea mea, in «Muzeul Megalitilor »”. Cu o tristete blânda, Vasile Pata ne spune ca nu se acorda importanta megalitilor din ograda lui. „Din pacate, stiinta la noi e la pamânt. Doar strainii se intereseaza si vin in expeditii ca sa le vada”.
Muntele jefuit si umilit de Ceausesti
Exploatarea sulfului vulcanic din Calimani a inceput prin 1970, la indemnul familiei Ceausescu, care dorea cu orice pret independenta economica a tarii, inclusiv in ceea ce priveste materia prima pentru industrie. S-a lucrat aici, la exploatarea sulfului, peste 25 de ani.
A fost decapitat fara scrupule un munte. Negoiul românesc practic nu mai exista decât pe harti. In fapt, acum este doar o stânca dezbracata, impudic si sinistru. Se vad aici toate maruntaiele pamântului. Straturile geologice asezate temeinic in timp, unul câte unul. Mina de sulf nu a fost rentabila niciodata. Acoperea doar 5% din necesarul industriei din acea perioada.
A lasat insa in urma, dupa ce a fost inchisa in 1997, un adevarat dezastru ecologic. Un munte complet distrus, un alt munte, la fel de inalt si „falnic” de steril de mina, izvoare si pâraie otravite… Directorul adjunct al Agentiei pentru Protectia Mediului Suceava, inginerul Iluta Cocris, a declarat, pentru „Gardianul”, ca „in prezent se deruleaza un proiect de reconstructie ecologica a fostei exploatari miniere de sulf Calimani, finantat de Guvernul României. 200 ha de teren arata si acum, dupa unsprezece ani de la inchiderea minei, ca un straniu peisaj selenar, lipsit complet de viata. Ranile naturii se vor vindeca doar in câteva zeci de ani”.

Sursa: Agerpres

Geum rivale

Timpul nu trece niciodata degeaba…

21/05/2017 – TINOVUL MARE DE LA POIANA STAMPEI

Tinovul Mare este o arie protejata constituita dintr-o zona mlastinoasa impadurita, situata in localitatea Poiana Stampei din judetul Suceava, in imediata vecinatate a drumului national Vatra Dornei – Bistrita. La ea se poate ajunge cel mai simplu intreband localnici din Poiana Stampei.

Tinovul este amenajat cu podete de lemn si cu panouri indicatoare. Cum vii dinspre Vatra Dornei, pentru a ajunge la intrarea in tinov, dupa ce intri in Poiana Stampei si mai inaintezi vreo cativa km (satul Poiana Stampei este destul de intins) urmezi un drum comunal pe partea stanga si in dreptul unui pod poti observa intrarea pe partea dreapta a drumului semnalizata de un tablou indicator.

Symphytum cordatum

Sphagnum sp.

Andromeda polifolia

În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă. (Antoine L.)

….dar depinde in ce anume.

Ce am invatat eu din acesta iesire:

Cu toate ca mi-ar placea sa plec singura intr-o drumetie, nu sunt pregatita pentru astfel de experienta; pana atunci, ma bucur de momentele de intimitate sau solitudine pe care le vanez pe cate un colt de munte;
Fiecare iesire de acest fel e un prilej unic de autocunoastere, autoanaliza si, mai ales, de a invata lucruri pe care nici internetul, nici cartile, nimeni nu te pot invata;
Experienta acestor munti, atat cat a fost, ma face sa-mi doresc mai mult, sa-i cunosc in amanunt, doar le-am zarit frumusetea, ca o strafulgerare, m-au impresionat intr-un anume fel, sunt multe povestiri si legende, invaluindu-I intr-un mister care atrage si fascineaza…

Dragă cititorule,

Dacă ai ajuns până aici, îți mulțumesc mult pentru vizită și pentru timpul petrecut citindu-mi jurnalul.
Dacă ți-a plăcut povestea sau te-au ajutat informațiile găsite aici, singura răsplată pe care ți-o cer este să respecți natura și oamenii care doresc să se bucure de ea (inclusiv pe tine). Pentru asta, te rog:
nu lăsa gunoaie pe munte sau inscripții pe copaci (pentru a respecta natura și pe ceilalți turiști)
nu face gălăgie pe munte (pentru a respecta pe ceilalți turiști și pentru nu speria animalele)
nu rupe florile ocrotite prin lege (pentru a se bucura și alții de ele și pentru a nu încălca legea)
echipează-te corespunzător (pentru a preveni accidentele) informează-te întotdeauna asupra traseului pe care vrei să-l faci (pentru a preveni accidentele)
consultă prognoza meteo și nu pleca dacă se anunță vreme rea (pentru a preveni accidentele)
nu porni în trasee care sunt peste puterile tale (pentru a preveni accidentele)
nu consuma alcool pe traseu (pentru a preveni accidentele)

Trasee la picior:

Traseu 1-Cruce albastra: Gura Haitii- Pietrele Roșii- Dornișoara; detalii aici
Traseu 2-Cruce rosie: Sat Gura Haitii Poiana Izvoarelor Vf Pietrosu Călimani Vf Reţitiş Vf Iezerul Călimanilor Pasul Păltiniş; detalii aici
Traseu 3-Punct rosu: Sat Neagra Şarului Vf. 12 Apostoli Poiana Izvoarele Vf. Reţitiş Vf. Iezerul Călimanilor sat Neagra Şarului; detalii aici