Invidia, ura și insulte – atăta timp cît nu le accepți, nu iti apartin

In Japonia, într-un sat din apropierea capitalei locuia un  bătrîn samurai. Odată cănd acesta ținea lecțiile elevilor săi, s-a apropiat de el un tănăr luptător, cunoscut pentru brutalitatea și cruzimea sa.

Tehnica lui preferată consta în provocare: el își enerva și își scotea din minți inamicul; acela orbit de furie, accepta provocarea făcănd greșeală după greșeală și ca urmare pierdea lupta.

Tănărul soldat a început să insulte bătrănul: arunca cu pietre în el, scuipa și îl blestema cu cele mai injurioase cuvinte.

Bătrănul a rămas calm și și-a continuat lecția. La sfărșitul zilei, tînărul soldat, obosit și iritat a plecat.

Elevii surprinși de faptul că bătrănul a suportat toate insultele, l-au întrebat:

– De ce nu l-ați chemat la lupta? V-ați speriat oare de înfrăngere?

Bătrînul samurai a răspuns:

– Dacă cineva vine la voi cu un dar si voi nu-l acceptați, cui va aparține cadoul?

– Fostului său proprietar, – a declarat unul dintre elevii.

– Același lucru e valabil pentru invidie, ură și insulte. Atăta timp cît nu le accepți, acestea vor aparțin persoanei care le-a adus.