Necazul slefuiește caracterul


Intr-un articol de ziar , erau prezentate doua femei care erau internate intr-un centru pentru batrini din New Jersey. Numele lor era : Margarett Patrick si Ruth Eisenberg. Aceste doamne au fost pianiste vestite , care si-au investit viata predind cursuri de pian , pentru multi pianisti celebri.

Intre ele ,de multe ori au fost rivalitati si niciodata n-ar fi acceptat sa fie impreuna. Nimeni nu s-ar fi gindit vreodata ca ar putea sa le auda interpretind o piesa impreuna.

Cu 5 ani de zile in urma , fiecare insa a suferit cite un accident vascular cerebral. Margarett Patrick a fost aproape de moarte. A petrecut mai multe luni prin spitale si prin centrele de recuperare. Dupa toate acestea si-a recapatat mobilitatea, dar numai pentru partea stinga a corpului. Partea dreapta a corpului ei a ramas paralizata. Traind intr-un scaun rulant, ea a marturisit deseori spunind : „ Slava lui Dumnezeu , pentru ca mai sunt inca in viata” !

Ruth Eisenberg a fost insa mai norocoasa. Acum ea ride cind isi aduce aminte de momentul cind a suferit atacul cerebral. In acel moment de suferinta , a ramas intinsa pe podea fara sa fie descoperita de cineva, timp de doua zile. Si-a revenit foarte greu , dar nu poate folosi partea stinga a corpului.

Aceste doua femei incercate , s-au intilnit in acelasi centru pentru batrini, recomandat de doctorii lor. Cind s-au vazut, foarte repede au impartasit una alteia , dragostea lor pentru pian. Intr-o zi pe cind erau impreuna in holul acestui centru, s-au asezat cu carucioarele lor linga pianul vechi al acestei institutii si au inceput sa cinte.

Degetele lungi ale lui Margarett alunecau pe partea stinga a pianului , in timp ce degetele puternice ale lui Ruth, conduceau melodia, alunecind in partea dreapta a pianului.
Dupa ce au cintat o vreme, au incheiat prabusindu-se una peste cealalta. Margarett si Ruth , s-au imbratisat, stringind-o fiecare pe cealalta cu mina sanatoasa.

Prima melodie cintata impreuna a fost o revelatie pentru amindoua si o motivatie, pentru a pune impreuna un intreg repetoriu. Dupa aceea au cintat de multe ori pentru batrinii din acel centru si in spitale penru veterani. Au fost invitate chiar si la o emisiune de televiziune. Astfel au ajuns sa fie un motiv de inspiratie , pentru toti cei care le-au vazut si auzit cintind.

Margarett a spus: „N-am crezut niciodata ca Dumnezeu ne va folosi in acest fel „ ! Daca relatiile dintre noi o vreme n-au existat, acum suntem nedespartite. Suntem asa de fericite si multumim lui Dumnezeu pentru fiecare zi !

Imagine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Social

Crambe tataria

Democraţia e plantă plăpândă. N-o striviţi! Ajutaţi-o să înflorească.

Poteci Însorite

Munte, Excursii, Drumeții, Faună și Floră, Sfaturi Utile, MTB, Orașe și Sate

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

condimentepentruviata

"Viitorul apartine celor ce cred in frumusetea propriilor vise." (Eleanor Roosevelt)

Blogul Buceginatura2000

Blog despre munte, turism si cultura

Nicoleta Chirila

"Frica este ceea ce te oprește… curajul este cel care te face să continui."

Toate trec

... si toate vor fi amintiri!

Crezi în Tine

Trăiește prezentul cu lecțiile învățate în trecut și cu un ochi aruncat în viitor!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

ORIZONT ALTERNATIV

cultura, atitudine civica, informatie

peterlengyel

despre oameni si natura

EuGeniuZ's Blog

Enjoy the world!

%d blogeri au apreciat asta: