Și Dumnezeu făcu tatal


Atunci cand Dumnezeu se hotari sa-l faca pe tata, incepu cu o structura mai degraba inalta si robusta. Atunci, un inger care era prin preajma, il intreba:
„Dar ce fel de tata mai e si asta? Daca pe copii ii vei face mici de statura, de ce l-ai facut pe tata atat de mare? Nu se va putea juca cu bilele fara sa se puna in genunchi, nu va putea sa-si inveleasca copilul fara sa se aplece si nici macar sa-l sarute fara sa se aplece foarte tare!”

Dumnezeu zambi si raspunse:
„E adevarat, dar daca il fac mic ca pe un copil, copiii nu vor mai avea spre cine sa-si ridice privirea.” Cand facu apoi mainile tatalui, Dumnezeu le modela destul de mari si puternice. Ingerul clatina din cap si spuse:
„Dar… maini mari ca acestea nu vor putea inchide si deschide ace de siguranta, nici sa incheie sau sa descheie nasturasi si nici sa impleteasca codite sau sa scoata o aschie din deget.”

Dumnezeu zambi si spuse: „Stiu, dar sunt destul de mari pentru a tine tot ce se gaseste in buzunarele unui copil si destul de mici pentru a cuprinde in palme fetisoara lui.”

Dumnezeu tocmai facea cele mai mari picioare care se pomenira vreodata, cand ingerul izbucni:
“Nu e bine! Crezi ca aceste doua prajini vor putea sari dimineata devreme cand plange bebelusul? Sau sa treaca printr-o ceata de copii fara sa striveasca vreo doi cel putin?”

Dumnezeu zambi si spuse: „Nu te nelinisti, vor fi foarte bune. Vei vedea: vor folosi sa-l salte pe genunchi pe un copil care vrea sa se joace de-a calutu’ sau sa alunge sobolanii intr-o casa de tara sau sa se incalte cu pantofi care n-ar fi pe masura nimanui altcuiva.”

Dumnezeu lucra toata noaptea dand tatalui putine cuvinte, dar un glas puternic si autoritar, ochi care vedeau totul si ramaneau totusi calmi si intelegatori. La sfarsit, dupa ce ramase putin pe ganduri, adauga un ultim lucru: lacrimile.
Se intoarse apoi spre inger si-l intreba:
„Acum esti convins ca un tata poate iubi ca o mama?”

Niste studenti primisera ca proiect de sfarsit de saptamana o lunga si calda imbratisare data tatalui lor. „Nu pot face asa ceva”, protesta unul dintre ei, „tata ar face infarct!”

„Si apoi”, spuse altul, „tata stie ca-l iubesc.”
„Atunci este simplu.”, raspunse profesorul. „De ce n-o faci?”

Lunea urmatoare, toti vorbeau surprinsi de cat de plina de satisfactie fusese experienta.
„Tata s-a apucat sa planga!”, spunea unul.
Iar altul: „Ciudat. Tata mi-a multumit.”

Reclame

Imagine

Obisnuinta prafuieste, acopera, și cele mai minunate si însemnate lucruri


În timpul celebrarii Liturghiei duminicale, porni pe neasteptate o furtuna puternica. Un fulger lovi clopotnita si facu sa se zguduie zidurile bisericii, care era plina de lume.
In mod evident tulburat, preotul se adresa credinciosilor:
– Intrerupem un pic slujba. Sa ne rugam!

Obisnuinta prafuieste, acopera, intuneca pana si cele mai minunate si insemnate lucruri.
Si astfel ajungem sa le facem ca din joaca.

Imagine

Next Newer Entries

Social

Crambe tataria

Democraţia e plantă plăpândă. N-o striviţi! Ajutaţi-o să înflorească.

Poteci Însorite

Munte, Excursii, Drumeții, Faună și Floră, Sfaturi Utile, MTB, Orașe și Sate

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

condimentepentruviata

"Viitorul apartine celor ce cred in frumusetea propriilor vise." (Eleanor Roosevelt)

Blogul Buceginatura2000

Blog despre munte, turism si cultura

Nicoleta Chirila

"Frica este ceea ce te oprește… curajul este cel care te face să continui."

Toate trec

... si toate vor fi amintiri!

Crezi în Tine

Trăiește prezentul cu lecțiile învățate în trecut și cu un ochi aruncat în viitor!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

ORIZONT ALTERNATIV

cultura, atitudine civica, informatie

peterlengyel

despre oameni si natura

EuGeniuZ's Blog

Enjoy the world!

%d blogeri au apreciat asta: