***


„Ceea ce cunoastem e putin lucru; ceea ce nu stim e neinchipuit de mult” – Laplace

Reclame

Imagine

Bucuria de a darui este mai mare decat viata


Era odata o familie linistita si fericita care traia intr-o casa la marginea orasului.
Intr-o seara, familia era la masa cand se auzi cineva batand la usa. Tatal merse la usa si deschise.
Era un batran cu haine ponosite, fara nasturi si cu pantalonii zdrentuiti. Avea un cos plin cu verdeturi. Intreba daca nu vor sa cumpere cate ceva. Acceptara imediat, caci voiau ca batranul sa plece cat mai repede.
Cu timpul, batranul si familia se imprietenira. Barbatul aducea verdeturi familiei in fiecare saptamana. Si-au dat seama ca barbatul suferea de cataracta si ca era aproape orb. Dar era atat de dragut, incat invatasera sa-i astepte cu nerabdare vizitele si sa-i pretuiasca compania.

Intr-o zi, in timp ce le dadea verdeturile, batranul spuse:
“Ieri am primit un mare dar! In fata casei am gasit un cos cu haine lasat de cineva pentru mine”.

Stiind cu totii cata nevoie avea de haine, spusera:
“Vai, ce bine!”
Dar batranul adauga:
“Si mai bine este ca am gasit o familie care avea intr-adevar nevoie de ele”.

Bucuria de a darui este mai mare decat viata. Saracul adevarat este cel care nu simte acest lucru niciodata.

Imagine

Șoimul cel leneș


Era odata un rege vestit care primise in dar doi pui de soim pe care se grabi sa-i incredinteze Maestrului Crescatoriei de soimi ca acesta sa-i antreneze.
Dupa cateva luni, maestrul il instiinta pe rege ca unul dintre soimi era perfect antrenat.
“Si celalalt?”, intreba regele.
“Imi pare rau, sire, dar celalalt soim se poarta ciudat; a fost poate atins de o boala rara pentru care nu se gaseste leac. Nimeni nu reuseste sa-l desprinda de pe creanga pe care a fost asezat in prima zi. In fiecare zi, un servitor trebuie sa se catere pana la el pentru a-i duce mancare”.

Regele chema feluriti veterinari si vraci si mari cunoscatori in ale bolilor, dar nici unul nu reusi sa-l faca pe soim sa zboare. Il dadura in grija curtenilor, generalilor, sfetnicilor celor mai invatati, dar nimeni nu izbuti sa dezlipeasca soimul de pe creanga. De la fereastra sa, regele il putea vedea, stand nemiscat in copac zi si noapte.

Intr-o buna zi dadu un decret prin care le cerea supusilor ajutor in privinta soimului. In dimineata urmatoare, regele deschise fereastra si, spre marea sa uimire, vazu soimul zburand superb printre copacii din gradina.
“Aduceti-mi pe cel care a facut aceasta minune”, porunci el.
La putina vreme ii adusera un tanar taran.

“Tu ai facut soimul sa zboare? Cum ai facut? Esti cumva vrajitor?” il intreba regele.

Intimidat si bucuros, tanarul il lamuri: “N-a fost greu, inaltimea ta. N-am facut decat sa tai creanga. Soimul si-a dat seama ca are aripi si a inceput sa zboare.

Uneori, Dumnezeu ii permite cuiva sa taie creanga de care stam agatati cu strasnicie, pentru a ne da seama ca avem aripi.

Imagine

Îngerul


A fost odata un copil pe cale sa se nasca.

Intr-o zi, el l-a întrebat pe Dumnezeu:
„Stiu ca maine ma vei trimite pe Pamant, dar spune-mi, te rog, cum voi supravietui eu acolo asa mic si neajutorat?”
Dumnezeu i-a raspuns:
„Dintre miile de ingeri am ales unul pentru tine. Te va astepta si va avea grija de tine.”
„Dar aici, in Rai, eu nu fac altceva decat sa cant si sa zambesc. De asta am nevoie ca sa fiu fericit!” Dumnezeu i-a raspuns:
„Ingerul tau va canta pentru tine in fiecare zi. Tu vei simti iubirea lui si vei fi fericit.”
„Si”, spuse copilul, „cum voi intelege ce imi vor spune oamenii daca eu nu stiu limba lor?”
„Asta e simplu” raspunse Dumnezeu, „Ingerul tau iti va spune cele mai frumoase si mai dulci cuvinte pe care le vei auzi si, cu multa rabdare si grija, ingerul tau te va invata sa rostesti cuvinte.”

Copilul privi catre Dumnezeu spunand: „Si ce voi face cand voi vrea sa vorbesc cu Tine?”.

Dumnezeu ii zambi copilului si-i spuse: „Ingerul tau te va invata cum sa te rogi.”
Copilul adauga: „Am auzit ca pe Pamant sunt oameni rai. Cine ma va ocroti?”
Dumnezeu raspunse: „Ingerul tau te va apara chiar cu pretul vietii sale!”.
Intristandu-se, copilul zise: „Dar eu voi fi mereu trist pentru ca nu te voi mai vedea.”
Dumnezeu ii raspunse: „Ingerul tau iti va vorbi continuu despre Mine si te va invata calea spre Mine, desi eu voi fi cu tine intotdeauna.”

In acel moment, era atata liniste si pace in Rai, incat se auzira vocile de pe Pamant. In graba, copilul puse intrebarea oftand:
„Oh, Doamne, eu trebuie sa plec acum; spune-mi, te rog, numele ingerului meu!”.
„Numele ingerului tau nu are nici o importanta… Tu îi vei spune simplu „Mama” replica Dumnezeu.

Imagine

Piatra albastră


Bijutierul era asezat la biroul sau, privind distrat strada prin vitrina elegantului sau magazin.

O fetita se apropie si-si lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albastri ca cerul se luminara. Intra hotarata in magazin si arata cu degetul spre un splendid colier de peruzele albastre.

„E pentru sora mea. Puteti sa mi-l impachetati frumos pentru un cadou?”

Patronul magazinului o fixa din ochi pe micuta clienta si o intreba:
„Cati bani ai?”
Fara sa pregete, ridicandu-se pe varfuri, fetita puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise si o goli. Cazusera cateva bancnote de mica valoare, un pumn de monede, cateva scoici si niste figurine.
|”Ajung?” intreba ea cu mandrie. „Vreau sa fac un cadou pentru sora mea mai mare. De cand mama nu mai este, ea e cea care-i tine locul si niciodata nu are nici macar o clipa pentru ea. Astazi e ziua ei si sunt sigura ca o voi face foarte fericita cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeasi culoare ca ochii ei.”

Omul se duse in spate si reveni cu o hartie de impachetat nemaipomenit de frumoasa, rosie cu auriu, cu care impacheta cu grija cutia.

„Ia-o”, spuse el fetitei. „Si du-o cu grija.”

Fetita pleca foarte mandra, tinand pachetul ca pe un trofeu.

O ora dupa aceea, in bijuterie intra o fata frumoasa cu parul de culoarea mierii si cu niste ochi albastri minunati. Puse cu hotarare pe tejghea pachetul pe care bijutierul il facuse cu atata grija si spuse: „Colierul acesta a fost cumparat de aici?”
„Da, domnisoara.”
„Si cat a costat?”
„Preturile praticate in acest magazin sunt confidentiale: nu privesc decat pe client si pe mine.”
„Dar sora mea avea doar cativa banuti. N-ar fi putut cumpara niciodata un colier ca acesta!”

Bijutierul lua cutia cu pretiosul ei continut, o inchise, refacu cu grija ambalajul cadoului si-l inapoie fetei. „Sora dumneavoastra a platit. A platit pretul cel mai mare pe care-l putea plati cineva: a dat tot ceea ce avea.”

Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe unicul Sau Fiu, pentru ca tot cel ce crede in El sa nu moara, ci sa aiba viata vesnica. (Evanghelia dupa Ioan 3,16).

Imagine

Previous Older Entries

Social

Crambe tataria

Democraţia e plantă plăpândă. N-o striviţi! Ajutaţi-o să înflorească.

Poteci Însorite

Munte, Excursii, Drumeții, Faună și Floră, Sfaturi Utile, MTB, Orașe și Sate

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

condimentepentruviata

"Viitorul apartine celor ce cred in frumusetea propriilor vise." (Eleanor Roosevelt)

Blogul Buceginatura2000

Blog despre munte, turism si cultura

Nicoleta Chirila

"Frica este ceea ce te oprește… curajul este cel care te face să continui."

Toate trec

... si toate vor fi amintiri!

Crezi în Tine

Trăiește prezentul cu lecțiile învățate în trecut și cu un ochi aruncat în viitor!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

ORIZONT ALTERNATIV

cultura, atitudine civica, informatie

peterlengyel

despre oameni si natura

EuGeniuZ's Blog

Enjoy the world!

%d blogeri au apreciat asta: