Pretindem intotdeauna prea mult, din partea celorlalti


Asculta, fiul meu… Iti spun toate acestea in vreme ce dormi, tinandu-ti manuta sub obraz si avand carliontii blonzi ravasiti pe frunte. Am venit singur in camera ta: acum cateva clipe, pe cand ma asezam in biblioteca sa citesc, m-a coplesit parerea de rau si cu inima plina de vinovatie, m-am apropiat de patul tau.

M-am gandit la o multime de lucruri: te-am chinuit atata… Te-am certat atunci cand te imbracai sa mergi la scoala pentru ca in loc sa te fi spalat pe fata te-ai sters doar cu prosopul si pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Te-am dojenit cu asprime cand ai scapat ceva pe jos.

Si la micul dejun am gasit ceva sa-ti reprosez: ca ai murdarit fata de masa; ca ai mancat de parca ai fi fost flamand de o saptamana; ca ai stat cu coatele pe masa; ca ti-ai pus prea mult unt pe paine… Apoi, cand ai inceput sa te joci si eu am iesit din casa indreptandu-ma spre statie, te-ai intors spre mine si mi-ai facut cu mana strigand: ”Tai, tai, taticule!”, iar eu am ridicat din sprancene si ti-am raspuns doar: “Stai cu spatele drept!” Mai mult

Imagine

De ce are lumea nevoie


Un om cazu intr-un put de unde nu reusea sa iasa.
O persoana miloasa care trecu pe acolo ii spuse:
– Imi pare foarte rau pentru tine. Iti impartasesc durerea.
Un om politic care era implicat in diverse probleme sociale trecand pe alaturi zise si el:
– Era de asteptat, ca mai devreme sau mai tarziu, cineva sa alunece inauntru.
Un altul spuse:
– Numai celor rai li se poate intampla sa pice intr-un put.
Un om de stiinta se apuca sa socoteasca felul in care a putut omul sa cada acolo.
Un om politic, de asta data din opozitie, se preocupa sa elaboreze un intreg discurs impotriva guvernului pornind de la aceasta intamplare.
Un ziarist fagadui sa scrie un articol polemic in publicatia din duminica urmatoare.
Unul cu spirit practic il intreba daca erau mari taxele pentru acel put.
O persoana trista afirma:
– Putul meu este si mai rau!
Un umorist glumi:
– Bea o cafea; poate te mai ridica.
Un optimist spuse:
– Ar putea sa-ti fie si mai rau.
Un pesimist zise si el:
– Ai sa aluneci si mai jos.

Isus, vazandu-l pe omul nostru, il lua de mana si il scoase afara din put.

De ce are lumea nevoie…

De mai multa dragalasenie si mai putina zgarcenie;
De mai multa daruire si mai putine pretentii;
De mai mult zambet si mai putine grimase;
De mai putine lovituri celui cazut la pamant;
De mai mult “noi” si mai putin “eu”;
De mai multe rasete si mai putin plans;
De mai multe flori pe calea vietii
Si de mai putine pe morminte.

Imagine

Cele doua batiste


In scoala primara, un copil avea cu el tot timpul doua batiste. Invatatoarea l-a intrebat de ce: – Una este pentru a-mi sufla nasul; cealalta este pentru a sterge ochii acelora care plang.

Tu, ai cu tine cele doua batiste?

Imagine

Exista o scara si in tine


Intr-un colt pierdut al lumii, in desisul unui codru adanc, se afla o scara; era o veche scara obisnuita, usor de purtat, facuta dintr-un lemn uscat.

Era inconjurata de brazi, zade, mesteceni – toti niste arbori minunati. Intre acestia parea chiar un lucru fara de rost.
Padurarii care lucrau pe acolo ajunsera intr-o buna zi in acel loc. Privira cu mila scara:
– Dar ce-o fi cu asta aici? se mira unul.
– Nu e buna nici macar pentru foc, spuse un altul.

Unul dintre ei lua in mana securea si dobori scara din doua lovituri hotarate. Aceasta se prabusi intr-o clipita. Intr-adevar era un lucru de nimic. Padurarii se indepartara hohotind.

Dar aceea era scara pe care in fiece seara se urca omuletul care aprindea stelele. Din acea noapte, cerul de deasupra codrului ramase fara stele.

Exista o scara si in tine.
In comparatie cu atatea lucruri ce-ti sunt date zi de zi este o nimica toata. Totusi, este scara pe care poti sa te inalti pentru a aprinde stelele cerului tau.

Ea poarta numele de rugaciune.

Imagine

Raiul si iadul iti stau deopotriva la indemana chiar azi


Odata, un samurai grosolan si aspru se duse la un biet calugar:
– Frate, ii zise, invata-ma ce sunt raiul si iadul!
Calugarul nostru ridica privirile cantarindu-l pe puternicul razboinic si ii raspunse cu un negrait dispret:

– Sa te invat eu pe tine ce sunt raiul si iadul? Ba n-am ce sa te invat. Esti murdar si mirosi urat, briciul tau trebuie sa se fi ruginit. Nu faci cinste castei samurailor, esti o lichea. Pleaca din calea mea, pentru ca nu te pot vedea in ochi!

Samuraiul se infurie. Incepu sa tremure, sa se inroseasca de manie, nereusind sa-si recapete graiul. Insfaca sabia si o ridica in aer, gata gata sa-l omoare pe calugar.

– Iata, acesta este iadul, murmura calugarul nostru.
Samuraiul era uimit. Cata compasiune, cata resemnare in omuletul acesta care era gata
sa-si dea viata pentru a-i oferi aceasta invatatura, pentru a-i arata ce este iadul!
Incetisor, el lasa jos sabia, plin de recunostinta si pace.

– Iar acesta este raiul, murmura iar calugarul.

Dupa o viata lunga traita cu eroism, un samurai de soi ajunse dincolo si fu trimis in rai. Cum insa era un om foarte curios, ceru sa i se ingaduie sa arunce mai intai o privire si in iad.
Un inger ii facu pe plac si-l duse pana in iad.
Acolo se pomeni intr-un salon imens care avea la mijloc o masa plina de farfurii umplute care mai de care cu bucate satioase si bunatati de neinchipuit. Mesenii care sedeau de jur-imprejur erau insa slabi, palizi si cu oasele iesite in afara de-ti era mai mare mila cand ii vedeai.

– Cum este cu putinta aceasta? isi intreba samuraiul nostru calauza. Cum pot fi asa de slabi cu toate bunatatile ce le au in fata?

– Vezi tu, atunci cand ajung aici, cu totii primesc cate doua betigase, din acelea folosite indeobste la mancare, cu singura deosebire ca sunt mai lungi de un metru si neaparat trebuie prinse de la capat. Numai asa pot sa duca mancarea la gura.
Samuraiul nostru se cutremura. Pedeapsa celor nefericiti era ingrozitoare, deoarece, oricat s-ar fi straduit, ei nu izbuteau sa vare in gura nici macar o faramita. Nu mai vru sa vada altceva si ceru sa fie dus de indata in rai.
Aici avu parte de o surpriza. Raiul era un salon absolut identic cu iadul. Si acolo era o masa uriasa cu o multime de oameni imprejur si la fel de multe delicioase feluri de mancare insirate pe ea. Ba mai mult, toti mesenii aveau in mana aceleasi betigase lungi de mai bine de un metru pe care le tineau de la capat pentru a duce mancarea la gura. O singura deosebire era insa: lumea din jurul mesei aici era plina de veselie, bine hranita si stralucind de bucurie.

– Dar cum e cu putinta asta? intreba samuraiul nsotru. Ingerul raspunse surazand:
– In iad, fiecare sa chinuie sa apuce mancarea si s-o duca la propria gura, asa cum a facut mereu in timpul vietii. Aici insa, fiecare apuca mancarea cu betigasele si se straduie s-o duca la gura celui de langa el.

Raiul si iadul iti stau deopotriva la indemana chiar azi.

Imagine

Norul de ploaie si duna de nisip


Un foarte tanar norisor de ploaie (si este lucru stiut ca viata norilor este in genere scurta si agitata) descindea pentru prima oara din ceruri impreuna cu un sir de nori densi si cu infatisare ciudata.
Pe cand treceau deasupra uriasului desert al Saharei, ceilalti nori, cu mai multa experienta, il zorira.
– Hai iute, daca te opresti aici, esti pierdut!
Norisorul nostru era insa curios din fire, asa cum sunt toti tinerii si se lasa sa lunece spre capatul sirului de nori, care acum semana cu o cireada de vite bune de injugat. Mai mult

Imagine

De ce?


Ma intrebam… de ce exista atata rau si suferinta daca Dumnezeu care a creat lumea este drept si atotputernic. De ce sufera cei fara vina? De ce ne pare uneori ca suntem parasiti, de ce alteori simtim ca nu avem nimic inauntrul nostru, de ce ne sunt date nopti in care ne pierdem speranta?

Apoi am avut un vis. Mergeam pe o plaja alaturi de Domnul. Pasii nostri faceau urme pe nisip, cate doua randuri, unul lasat de mine si celalalt de El.
Mi-a dat prin minte – in acel vis al meu – ca fiecare din acei pasi reprezentau o zi din viata mea. De aceea am stat in loc si m-am intors sa privesc acele urme care se pierdeau in departare. Am bagat de seama ca, pe alocuri, in loc de doua randuri de urme ramane doar unul singur.
Am revazut astfel intregul drum al vietii mele. Cu uimire am constatat ca acele portiuni cu un singur sir de urme corespundeau zilelor pe care le socotem cele mai triste din viata mea, zile cu neliniste si nerabdare, zile cu egoism si ganduri negre, zile cu incercari si indoieli, zile de neinteles, zile de suferinta.
Atunci m-am adresat Domnului cu un ton plin de repros:
– Tu ne-ai fagaduit sa ramai cu noi in toate zilele… De ce nu ti-ai tinut fagaduinta? De ce m-ai parasit tocmai in cele mai grele clipe ale vietii, in zilele in care as fi avut cea mai mare nevoie sa fii langa mine?
Domnul imi raspunse surazand:
– Fiul meu, copilul meu, nu am incetat sa te iubesc o singura clipa. Urmele acelea care se vad singure in zilele cele mai grele ale vietii tale, ale mele sunt… In acele zile te-am dus in brate.

Imagine

Previous Older Entries

Crambe tataria Sebeók

Democraţia e o plantă plăpândă.

Poteci Însorite

Munte, Excursii, Drumeții, Faună și Floră, Sfaturi Utile, MTB, Orașe și Sate

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

condimentepentruviata

"Viitorul apartine celor ce cred in frumusetea propriilor vise." (Eleanor Roosevelt)

Blogul Buceginatura2000

Blog despre munte, turism si cultura

Nicoleta Chirila

"Frica este ceea ce te oprește… curajul este cel care te face să continui."

Crambe tataria Sebeók

Democraţia e o plantă plăpândă.

Crezi în Tine

Trăiește prezentul cu lecțiile învățate în trecut și cu un ochi aruncat în viitor!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

ORIZONT ALTERNATIV

cultura, atitudine civica, informatie

peterlengyel

despre oameni si natura

EuGeniuZ's Blog

Enjoy the world!

%d blogeri au apreciat asta: