Fac pact cu realitatea


„Fiecare suflet își poartă în spate o poveste, fiecare inimă iubește și suferă alături de o alta, fiecare ochi plânge și zâmbește în lumina altuia, fiecare om își îndreaptă pașii spre brațele celui de alături, iar fiecare zâmbet pe care ți-l ofer e un semn de mulțumire pentru că îmi ești alături, pentru că mă înțelegi, pentru că mă cerți, pentru că mă ierți, pentru că îți pasă, pentru că mă înveți ce-nseamnă „un prieten”…
Să tac atunci când aș vrea să țip,
să zâmbesc când aș vrea să plâng,
să vorbesc atunci când nu-mi găsesc cuvintele,
să iert atunci când aș vrea să urăsc,
să uit atunci când gândurile îmi declară război,
să mă ridic atunci când alții mă doboară,
să te prind de mână atunci când eu rătăcesc de mine, să-i respect,
să-i înțeleg și să-i ajut pe cei de lângă mine,
să-i iert și să-i iubesc,
să mă bucur de orice rază de soare și de fiecare nor care vine mereu însoțit de o ploaie,
să-mi amintesc cine sunt, de unde vin și unde aș vrea să mă duc,
să-mi amintesc că în viața există și o a doua șansă, că fluturii nu trăiesc mai mult de o zi pe pământ, iar a trăi nu înseamnă eternitate,
să privesc în urmă, să mă opresc în prezent și să pășesc spre viitor sunt puținele lucruri pe care „lacrimile tale” mi le șoptesc adesea…
Lacrimi ce vin acolo unde cuvintele nu spun nimic, lacrimi de-o sinceritate transparentă a gândurilor în care deseori mă pierd, te pierd… lacrimi pentru liniștea cărora mi-aș vinde o parte din mine… lacrimi pe care ți le simt cu aceeași intensitate îndurerată când îți spun: „iartă-mă, îmi pare rău!”
„Îmi pare rău” – folosit de cele mai multe ori ca „te iubesc, nu am cum să-mi doresc altceva decât binele tău…”, iar un „iartă-mă” venit ca o completare a „ e aiurea să te știu așa, să se termine așa…”.
Uneori aș vrea să-ți strig în față că ,nu mi-am pierdut niciodată încrederea în tine, că nu aș putea ajunge la o concluzie care să te rănească, că nu am încetat niciodată să țin la tine, iar prin distanță am văzut doar o afecțiune amplificată”, însă mă mulțumesc cu o îmbrățișare sinceră… ”

Suflet de copil – SC

Reclame

Imagine

Mi-e dor de timpul meu


images
Nicio ploaie nu poate ajunge, să purifice, acolo unde a rămas decât cenușa unor vise…”
Sunt doar un copil, unul născut din întrebări și răspunsuri date doar pe jumătate, din frânturi de gânduri și firimituri de sentimente, din necunoscut și lumea himeră, din trecutul și prezentul tuturor, din ceea ce înseamnă „totul” și „nimic”, din sensuri și nonsensuri…
Sunt doar un copil, unul care se joacă singur printre stropii de ploaie, printre gândurile „celor mari”, printre lacrimi și zâmbete, printre cuvinte necunoscute și priviri pierdute; visând că într-o zi va putea ajunge dincolo de nori, dincolo de sunetele duioase ale acordurilor de pian și vioară, departe…
Sunt doar un copil… unul care nu știe să plângă, să zâmbească, să viseze, să iubească, să se ascundă, să tacă, să vorbească, să trăiască, să uite, să ierte, să sufere…
Sunt doar „o mână de om complicat de imposibilă…”, doar doi ochi care visează să ajungă la lumină, două urechi ce așteaptă nerăbdătoare să asculte dansul frunzelor purtate de vânt, două picioare care și-ar dori să prindă aripi… să se întreacă în zborul de toamnă al cocorilor…

Imagine

Mi-e dor și doare


Nu credeam că o singură clipă poate distruge vieți, că un singur cuvânt poate aduce un zâmbet de început sau… un suspin din sfârșit…
Nu am înțeles niciodată de ce „clipelor” le trebuiesc „ani” pentru a putea fi înțelese, iar „anilor” le trebuiesc mii de „clipe” pentru a putea fi descriși… Cum, de altfel, nu am să înțeleg niciodată de ce „răul” se ascunde de cele mai multe ori sub un „suflet de copil”…
Să privesc în oglindă și să văd doar o „mască”… mă înspăimantă…
Unde sunt eu, unde am rămas, unde îmi este bucuria din privire, unde îmi sunt toate speranțele?
Mai știu, oare, să iert, să iubesc, să uit, să zâmbesc… mai știu să fiu eu? ..mai pot fi eu?
Unde a disparut acel copil care se juca în versuri, care trimitea mesaje celor dragi, care se răsfăța în rânduri de scrisori, care aștepta nerăbdător ziua de maine, fără nicio grija? Unde l-am pierdut? …
Mi-e dor de el… mi-e dor să-mi cer iertare de zeci de mii de ori în aceeași zi, aceleiași persoane… Mi-e dor să-i spun că nu am uitat de ea, că îmi amintesc cu drag, că uneori aș vrea s-o mai îmbrățișez, chiar dacă ar fi pentru ultima dată.

Suflet de copil

Imagine

Paradoxul vremurilor noastre


future
“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor…
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Ai timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai..”
Octavian Paler

Imagine

La Mulți Ani, Alexandra!


img_0233

„De ziua ta, suflet frumos

Cand zorile danseaza,

Pe cerul inca somnoros

Luceafaru-ti ureaza:

“..un gand iubit

de-a mea lumina,

ce l-am pitit

in luna plina..

..un cuib de vise

si.. sperante,

ce sunt scaldate

in matase..

..un zbor mai lin

pe cerul plin

de stele mii

si..bucurii..”

Gelos, batranul soare-ti canta

Refren de zambete scaldat,

Ce-n raze albe se avanta

Usor soptit, chemat:

“..de ziua ta, draga mea,

un zambet ti-am adus;

sa-ti lumineze inima

si gandul tau ascuns..

..de ziua ta, o, dulce stea,

eu ma cobor de sus

sa iti privesc lumina ta,

ce razele mi-a prins..”

O, vad ca-n dar de ziua ta

Si stelele si luna

Te-alinta sub privirea mea

Si-ti lauda cununa..

Atunci, din suflet voi ura

Un simplu >LA MULTI ANI<

Ce cade din inima mea,

Peste cuvinte mari…”

Imagine

Previous Older Entries

Social

Crambe tataria

Democraţia e plantă plăpândă. N-o striviţi! Ajutaţi-o să înflorească.

Poteci Însorite

Munte, Excursii, Drumeții, Faună și Floră, Sfaturi Utile, MTB, Orașe și Sate

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

condimentepentruviata

"Viitorul apartine celor ce cred in frumusetea propriilor vise." (Eleanor Roosevelt)

Blogul Buceginatura2000

Blog despre munte, turism si cultura

Nicoleta Chirila

"Frica este ceea ce te oprește… curajul este cel care te face să continui."

Toate trec

... si toate vor fi amintiri!

Crezi în Tine

Trăiește prezentul cu lecțiile învățate în trecut și cu un ochi aruncat în viitor!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

ORIZONT ALTERNATIV

cultura, atitudine civica, informatie

peterlengyel

despre oameni si natura

EuGeniuZ's Blog

Enjoy the world!

%d blogeri au apreciat asta: