În cautarea lui Dumnezeu


Se povesteste ca un baietel si-a dorit foarte mult sa Il intalneasca pe Dumnezeu si intr-o zi sa hotarat sa porneasca in cautarea Lui. Inainte de a porni, si-a umplut sacosa cu dulciuri si multe sticlute cu apa, sa-si mai potoleasca foamea si setea din cand in cand.

Cand a fost la cateva blocuri departare de casa lui, a zarit un parc mare si umbros si s-a gandit sa-si traga putin sufletul, inainte de a porni iar la drum. S-asezat pe o banca langa un batran amarat care se uita plictisit la porumbeii care scormoneau si ei asfaltul, in speranta ca vor gasi cate ceva de mancare. Mai mult

Câte piersici sunt în cutia ta ?


Un profesor i-a dat fiecărui student ca temă pentru lecția de săptămana viitoare sa ia o cutie de carton si, pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si va trebui sa o ierte, sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective. Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului.

Studentii au fost amuzati de lectie la inceput si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie. Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea.

Piersicile asezate in ea, la inceputul saptamanii, incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator  si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte. O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe piersici. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul, cand s-au revazut dupa o saptamana – si anume, ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.

De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.

In cutia ta cate piersici sunt?! Si ce ai de gand sa faci cu ele?!…

Povesti in toate

Când tristețea devine tristă


A fost odata o femeie batrana si micuta, care s-a oprit intr-o zi la marginea drumului, langa o aratare ghemuita.

-Cine esti? intreba curioasa batranica, aplecandu-se. Doi ochi lipsiti de luciu privira obositi in sus.

-Eu…eu sunt tristetea, sopti o voce, atat de incet incat femeia avu mari dificultati sa o inteleaga.

-A, tristetea! exclama bucuroasa batrana, ca si cum ar saluta o veche cunostinta.

-Ma cunosti? intreba tristetea cu neincredere.

– Bineinteles ca te cunosc, raspunse batrana, din cand in cand m-ai insotit o parte din drum.

-Da, dar…, spuse tristetea cu suspiciune, de ce nu fugi de mine? Nu ti-e frica?

-De ce as fugi de tine, draga mea? Stii foarte bine ca ajungi din urma orice persoana care incearca sa fuga, si nu te lasi izgonita atat de usor. Insa, ce vreau sa te intreb este – ‘De ce arati… – scuza-mi aceasta constatare absurda – arati atat de trista?’.

– Sunt…sunt trista, raspunse aratarea cenusie cu voce sfasiata.

Femeia mica si batrana se aseza si ea la marginea drumului.

-Asa deci, esti trista, repeta dand din cap intelegatoare.

Tristetea ofta adanc. Sa existe intr-adevar cineva care sa o asculte? De cate ori incercase…si se dovedise a fi zadarnic…

-Of, stii, incepu ea ezitand si foarte mirata, treaba sta in felul urmator: in mod evident, nimeni nu ma place. Este destinul meu sa merg la oameni si sa raman un timp printre ei. La unul mai mult, la altul mai putin. insa aproape toti reactioneaza ca si cum as fi ciuma. Au dezvoltat atatea mecanisme sa nege prezenta mea.

-Sigur ai dreptate, zise batrana femeie, dar povesteste-mi mai mult.

Tristetea continua:

-Au inventat vorbe de al caror scut sa ma lovesc. Spun lucruri ca „E o prostie tristetea asta… – viata inseamna distractie” si rasul lor prefacut le creeaza dureri de stomac. Spun: „Ce nu te omoara te face mai puternic” si apoi sufera de dureri de inima. Spun „Trebuie doar sa te stradui putin mai mult” si simt apoi dureri in umeri si in spate. Spun „Doar cei slabi plang” si de la lacrimile acumulate simt ca aproape le explodeaza capetele. Sau se anesteziaza cu alcool si droguri ca sa nu mai fie nevoiti sa ma mai simta…

-O da, confirma batrana, astfel de oameni am intalnit des in viata mea. Dar tu vrei de fapt sa-i ajuti prin prezenta ta, nu-i asa?

Tristetea se incovoie si mai mult.

-Da, vreau, dar pot ajuta numai daca oamenii ma primesc.  Stii, incercand sa le creez putin spatiu intre ei si lume, un interval de timp sa se regaseasca, vreau sa le construiesc un cuib in care se pot retrage pentru a-si ingriji ranile. Cine este trist este foarte sensibil si aproape de sufletul sau. Aceasta intalnire poate sa fie foarte dureroasa, deoarece unele suferinte pot reveni la suprafata ca o rana care nu s-a vindecat bine. Dar numai cine permite sa simta durere, cine poate fi trist din cauza suferintei de care a avut parte, cine gaseste copilul din sine si plange toate lacrimile inghitite, cine accepta mila pentru ranile interioare, acela, intelegi, doar acela are sansa ca ranile sale sa se vindere cu adevarat.  In schimb, ei prefera sa acopere cicatricele mai degraba cu un ras strident. Sau se blindeaza cu o armatura de amaraciune.

Apoi tristetea tacu, iar plansul ei era adanc si disperat. Mica femeie lua in bratele sale aratura incovoiata. „ce moale si fina o simt”, gandi ea si mangaie cu grija aratura tremuranda.

-Plangi, tristete, sopti ea cu dragoste, odihneste-te sa-ti aduni puterile. stiu ca multi oameni te resping si te neaga. Dar stiu si ca unii sunt pregatiti pentru tine. si crede-ma, devin tot mai multi cei care inteleg ca tu faci posibila eliberarea din inchisoarea lor interioara. De acum inainte te voi insoti pentru ca descurajarea sa nu aiba nicio putere.

Tristetea inceta sa planga. Se ridica si privi mirata spre insotitoarea sa.

-Dar spune-mi acum cine esti de fapt?

-Eu…, raspunse batrana zambind, eu sunt Speranta!

ingeWuthe

Preţuieşte fiecare moment pe care îl ai


Imaginaţi-vă  o bancă care vă creditează în fiecare dimineaţă contul cu 86.400 lei. E un cont special. În fiecare seară şterge tot ceea ce nu ai reuşit să foloseşti în timpul zilei.
Ce ai face? Nu ai scoate până la ultimul bănuţ din acel cont?
Fiecare dintre noi avem un astfel de cont. Se numeşte TIMP.
În fiecare dimineaţă te creditează cu 86.400 de secunde. În fiecare noapte trece la pierdere tot ceea ce nu ai reuşit să foloseşti în mod util. Nu are sold, nu transferă ce nu ai folosit de la o zi la alta. În fiecare zi îţi deschide un nou cont. Dacă nu foloseşti tot depozitul dintr-o zi, e pierderea ta.
Nu există recuperare, nu se poate lăsa pe mâine. Trebuie să foloseşti depozitul zilei de azi.
Investeşte-l în aşa fel încât să obţii maxim de sănătate, fericire şi succes.
Ceasul ticăie. Profită din plin de fiecare zi.

Secretele succesului


A fost odată un băiat care îşi dorea să găsească secretul succesului. Într-o zi l-a căutat pe un înţelept care locuia sus în munţi. S-a dus în coliba lui şi l-a întrebat:

“Înţeleptule, poţi să-mi spui care este secretul reuşitei în viaţă?”

Înţeleptul a tăcut pentru o vreme. Apoi l-a condus pe tânărul nostru la un râu din apropiere. Au înaintat prin apă până când capul tânărului a fost în totalitate acoperit de apă. Băiatul se lupta să îşi ţină capul deasupra apei. Spre surprinderea lui, bătrânul nu încerca să îl ajute. Mai mult

Previous Older Entries

Social

Crambe tataria

Democraţia e plantă plăpândă. N-o striviţi! Ajutaţi-o să înflorească.

Poteci Însorite

Munte, Excursii, Drumeții, Faună și Floră, Sfaturi Utile, MTB, Orașe și Sate

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

condimentepentruviata

"Viitorul apartine celor ce cred in frumusetea propriilor vise." (Eleanor Roosevelt)

Blogul Buceginatura2000

Blog despre munte, turism si cultura

Nicoleta Chirila

"Frica este ceea ce te oprește… curajul este cel care te face să continui."

Toate trec

... si toate vor fi amintiri!

Crezi în Tine

Trăiește prezentul cu lecțiile învățate în trecut și cu un ochi aruncat în viitor!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

ORIZONT ALTERNATIV

cultura, atitudine civica, informatie

peterlengyel

despre oameni si natura

EuGeniuZ's Blog

Enjoy the world!

%d blogeri au apreciat asta: