Viaţa se măsoară în momente care îţi taie răsuflarea


12007_12032015

Conştientizaţi că singura dată în viaţă când ne place să îmbătrânim este în copilărie?

La mai puţin de 10 ani, suntem aşa de încântaţi de asta, încât gândim şi în fracţiuni de an.

 

Câţi ani ai?”

Am patru ani şi jumătate!”

Nu vei spune niciodată că ai 36 ani…şi jumătate.

Da, dar ai patru ani şi jumătate…

Asta e diferenţa!

 

Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri.

Sari de bunăvoie la numărul următor sau chiar puţin mai departe.

 

Câţi ani ai?”

O să am 16!”

Poate că ai 13, dar vei avea 16!

Şi vine şi cea mai grozavă zi din viaţa ta…ai 18.

Chiar şi cuvintele sună ca o ceremonie: ai devenit major, ai 18 ani!

YESSSS!!!

 

Apoi, faci 30.

Oooohh, ce se întâmplă aici?

Parcă ai fi lapte bătut!

Ala “se face” şi e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit.

Ce nu e în regulă?

Ce s-a schimbat?

 

Ai DEVENIT major,

FACI 30,

MERGI PE 40.

Wow!

Pune frâna, o iei razna.

Până să bagi de seamă, AJUNGI de 50 şi toate visele s-au spulberat.

 

Dar, aşteaptă!

ÎMPLINEŞTI 60.

Nici tu nu credeai că vei face şi asta!

 

Deci:

DEVII major,

FACI 30,

MERGI pe 40,

AJUNGI de 50

şi ÎMPLINEŞTI 60.

 

Aşa viteză ai luat, încât ATINGI 70.

După asta este “de pe o zi pe alta”: aştepţi “SĂ O DUCI PÂNĂ MIERCURI”.

 

În vârsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet:

O ŢII până la prânz,

AI PRINS şi 4:30;

AI AJUNS şi seara asta.

Şi nu se opreşte aici!

 

In anii 90, o iei uşurel înapoi:

“Abia am avut 92”
Apoi se întâmplă cel mai straniu lucru: după 100, devii iar copil

“Am 100 şi…jumătate!“

 

Vă urez tuturor să prindeţi 100 şi jumătate cu sănătate!

 

CUM SĂ RĂMÂI TÂNĂR

1. Ignoraţi numerele neesenţiale.

Inclusiv vârsta, greutatea şi înălţimea.

Lăsaţi doctorii să-şi facă griji în legătură cu acestea.

De asta îi plătim.

 

2. Inconjuraţi- vă de prieteni veseli.

Aia mohorâţi vă deprimă.

3. Invăţaţi.

Studiaţi computerul, meşteşugurile, grădinăritul, orice.

Nu lăsaţi creierul să lenevească.

“O minte înceată este atelierul diavolului.

“ Si numele diavolului este Alzheimer”.

 

4. Savuraţi lucrurile simple.
5. Râdeţi des, mult şi din toată inima.

Râdeţi până nu mai puteţi şi vă trebuie aer.

 

6. Mai apar si lacrimi.

Induraţi, suferiţi şi treceţi mai departe.

Singura persoană care vă însoţeşte toată viaţa, suntem NOI INŞINE.

Fiţi “VII”, cât sunteţi în viaţă.

 

7. Inconjuraţi-vă cu dragoste, indiferent că asta înseamnă familia, animăluţele dragi, muzica, plante, hobby-uri, ce-o fi.

Casa voastră este refugiul vostru.

 

8. Preţuiţi-vă sănătatea.

Dacă este bună, păstraţi-o.

Dacă mai are “hibe”, reparaţi-o.

Dacă nu ţine de voi “reparaţia”, căutaţi sprijin.

 

9. Nu vă căutaţi vina.

Faceţi vizita la mall, în alt judeţ, în altă ţară, dar NU unde este vina.

10. Spuneţi-le oamenilor pe care îi iubiţi, că îi iubiţi, cu orice ocazie.

 

SI NU UITATI NICIODATA: 
Viaţa nu se măsoară cu numărul de respiraţii pe care le aveţi, ci în momente care îţi taie răsuflarea.

SimCh

 

Reclame

Citat

Moare câte puțin…


Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.  Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe „i” in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile „responsabile”.

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca „a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.

Totul depinde de cum o traim…

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi…

Pablo Neruda

Dacă Dumnezeu…


Dacă, pentru o clipă Dumnezeu ar uita că nu sunt decât o paiată de cârpă si mi-ar oferi o bucată de viată, fără îndoială că n-as spune tot ceea ce gândesc, dar m-as gândi la tot ceea ce spun.
As aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valorează, ci pentru ceea ce ele înseamnă cu-adevărat.
As dormi putin, n-as mai visa deloc, căci prin fiecare minut când închidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumină.
As merge când ceilalti se opresc, m-as trezi când altii adorm.
As asculta când altii vorbesc, si as savura o înghetată bună de ciocolată.
As „trăi ca îndrăgostit de dragoste”.
Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o bucătică de viată, m-as îmbrăca simplu, as cădea în genunchi în fata soarelui, lăsându-mi goale corpul si sufletul.
Dumnezeule, dacă as avea o inimă, mi-as scrie ura pe gheată si as astepta primele raze de soare.
Cu un vis al lui Van Gogh as picta pe stele un poem de Benedetti si i-as oferi lunii un cântec de Serrat.
As stropi trandafirii cu lacrimile mele pentru a simti durerea spinilor si sărutul rosu al petalelor.
Dumnezeule, dacă as avea o bucată de viată… n-as lăsa să treacă nici o singură zi fără să le spun celor pe care-i iubesc cât de mult îi iubesc.
As convinge fiecare bărbat, fiecare femeie că ei sunt preferatii mei si as trăi ca îndrăgostit de dragoste.
As demonstra oamenilor cât se înseală crezând că încetează să se îndrăgostească îmbătrânind, fără să stie că încep să îmbătrânească atunci când încetează să se îndrăgostească!
I-as da aripi unui copil, dar l-as lăsa să învete singur să zboare.
I-as învăta pe bătrâni că moartea nu vine o dată cu bătrânetea, ci cu uitarea.

Am învătat atât de mult de la voi, oamenilor!
Am învătat că toată lumea vrea să trăiască pe culmi, fără să stie că adevărata fericire constă în felul în care escaladezi muntele.
Am învătat că atunci când nou-născutul strânge pentru prima dată, în pumnul lui mic, degetul tatălui, îl cucereşte pentru totdeauna.
Am învătat că un om n-are dreptul să-l privească pe un altul de sus decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice.
E adevărat că multe am putut învăta de la voi, dar nu vor folosi la mare lucru, deoarece, când mă vor pune în această cutie, vai, eu voi fi murit deja…

~ scrisa de marele Gabriel Garcia Marquez 

Un om și un câine


Un om își plimba liniștit câinele. Brusc, un scrâșnet de fiare. Privește omul în jur dar nu vede nimic și își continuă drumul. Iarba părea mai verde, cerul mai albastru și mergeau pe un drum poleit cu aur, pe lângă un gard din marmură – pe care nu își amintea să-l fi văzut până acum. Au ajuns la o poartă minunat lucrată, încrustată cu perle și pietre prețioase care străluceau sub razele de soare. Un om ședea în fața porții.
– Te rog, spune-mi: unde ne aflăm?
– La poarta Raiului – răspunde cel din fața porții.
– Putem primi puțină apă?
– Bineînțeles, intră și vei primi.
Omul încearcă să pășească, urmat de câine.
– Scuze, dar animalelor nu le este permis accesul.
– Dar e prietenul meu; de ce nu poate intra?
– Pentru că animalelor le este interzis accesul.
Omul decide să renunțe la apă. Își ia câinele și pornește mai departe. Tot mergând, pe un drum care arată altfel acum, ajung lângă o poartă modestă, din lemn, fără gard. Lângă aceasta era rezemat un om care citea dintr-o carte.
– Putem primi puțină apă? întreabă omul care plimbă câinele.
– Bineînțeles, cu plăcere. Intrați și beți pe săturate.
Cei doi au intrat și au băut apa rece de la fântână până și-au potolit setea; câinele a băut din castronul așezat lângă fântână.
– Mulțumesc – spune omul care plimba câinele. Unde ne aflăm?
– În Rai – le răspunde portarul.
– Am mai trecut pe lângă o poartă și am mai vorbit cu un portar și el mi-a spus că la poarta lui e intrarea în Rai…
– Te referi la strada aurită și la poarta cu perle? Acolo e intrarea în iad.
– Și nu vă deranjează că se folosesc de numele vostru?
– Nu – răspunde portarul, zâmbind. Noi suntem bucuroși că ei păstrează pe toți aceia care sunt gata să-și părăsească prietenii, să îi lase afară.

Să țineți minte: Cu un prieten bun, întotdeauna veți avea „o rază de lumină” la capătul tunelului.

Omul învârstă


Un bărbat în vârstă de 92 de ani , bărbierit proaspăt, pieptănat la fel, s-a îmbrăcat şi la ora 8 dimineaţa a pornit spre azil. Soţia lui, în vârstă de 70 de ani, s-a stins din viaţă şi din acest motiv, bărbatul a simţit nevoia să părăsească locuinţa.
Stă în foaierul azilului aşteptând, zâmbeşte înspre noi atunci când îi spunem: ”camera dumneavoastră este pregătită”!
În timp ce mergem spre lift, îi povestesc pe scurt cum e camera lui, ce culoare are perdeaua şi cuvertura de pe pat, ce are în cameră.|
– “Îmi place foarte mult”,  spune el şi e încântat ca un copil de 8 ani care acum urmează să primească prima lui camera separată de părinţi.
-”Stimate domn, încă nici nu aţi văzut camera, aşteptaţi un pic înainte să vă pronunţaţi”, am răspuns eu.
– “Nu are nimic dacă nu am văzut-o încă”, spune el.

Fericirea nu este dependenţă de ceva anume. Eu aleg fericirea în mod independent. Faptul că îmi place sau nu camera, nu depinde de mobilier sau decoraţii, ci de cum vreau eu să o văd. Eu am decis deja în mintea mea, camera îmi place. Deciziile le iau în fiecare dimineaţă, imediat ce mă trezesc.
Pot să iau decizia să îmi petrec ziua în pat şi să încerc să număr câte extremităţi sau componente ale corpului meu nu funcţionează cum ar trebui, sau mă dor; ori, pot să spun mulţumesc cerului pentru tot şi pentru că mă pot misca.
Fiecare zi este un cadou dacă pot să îmi deschid ochii, să mă concentrez pe amintirile frumoase, amintiri pe care le-am adunat pe parcursul vieţii mele.
Bătrâneţea este ca şi un cont în bancă. Iei de acolo exact ce ai adunat.
Vezi, sfatul meu este să aduni multă, multă fericire şi amintiri frumoase în contul tău de amintiri. Şi îţi mulţumesc că ţi-ai adus contribuţia la contul meu, unde eu şi azi tot strâng şi mai strâng, spuse omul învăţat.

Ţine minte cele de mai jos şi ai sansă să fii fericit:
1. Eliberează-ţi mintea de ură.
2. Eliberează-ţi mintea de aţi face griji mereu.
3. Trăieşte modest.
4. Dăruieşte mai mult.
5. Aşteaptă mai puţin de la alţii.

Previous Older Entries

Social

Crambe tataria

Democraţia e plantă plăpândă. N-o striviţi! Ajutaţi-o să înflorească.

Poteci Însorite

Munte, Excursii, Drumeții, Faună și Floră, Sfaturi Utile, MTB, Orașe și Sate

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

condimentepentruviata

"Viitorul apartine celor ce cred in frumusetea propriilor vise." (Eleanor Roosevelt)

Blogul Buceginatura2000

Blog despre munte, turism si cultura

Nicoleta Chirila

"Frica este ceea ce te oprește… curajul este cel care te face să continui."

Toate trec

... si toate vor fi amintiri!

Crezi în Tine

Trăiește prezentul cu lecțiile învățate în trecut și cu un ochi aruncat în viitor!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

ORIZONT ALTERNATIV

cultura, atitudine civica, informatie

peterlengyel

despre oameni si natura

EuGeniuZ's Blog

Enjoy the world!

%d blogeri au apreciat asta: