NU UITA NICIODATA


Nu uita niciodată

Faptul că trăieşti nu a fost ideea ta

Şi că respiri nu a fost hotărârea ta.

Faptul că trăieşti a fost ideea Altcuiva

Şi că respiri – darul Lui pentru tine.

Nu uita niciodată

Nimeni nu gândeşte , nu simte ,

Nu se manifestă ca tine.

Nimeni nu zâmbeşte aşa cum tocmai o faci tu.

Nu uita niciodată

Nimeni nu vede cerul cum îl vezi tu

Şi nimeni nu ştie tot ce ştii tu.

Nu uita niciodată

Faţa ta nu o mai are nimeni pe acest pământ

Şi ochii aceştia îi ai doar tu.

Nu uita niciodată

Eşti bogat şi bogăţia ta nu sunt banii tăi

Ci Viaţa ta!

Nimeni nu trăieşte ca tine.

Tu eşti dorit.Nu eşti un rod al întâmplării,

O toană a naturii,

Fie că-ţi cânţi viaţa în diezi sau bemoli,

Eşti un gând al lui Dumnezeu

Şi încă unul genial.

TU eşti TU!!

Jurgen Werth

 

Reclame

Omul


Iubirea ca terapie

– Osho: Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc.

In timpul uneia dintre intalnirile cu discipolii sai, Osho a fost rugat sa raspunda la urmatoarea intrebare:

”De ce este îmbrãţişarea un instrument vindecãtor atât de eficient? Pânã nu demult credeam cã luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecãtoare, dar ele nu înseamnã nimic prin comparaţie cu îmbrãţişarea.”

Te invit sa citesti raspunsul sau, mai jos.
Lectura placuta!

Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi.

De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã.
Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea.

Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã. Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul. Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un copil.

La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv.
Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã.

Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã.
Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare –, iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului. Acesta trãieşte prin iubire.
Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti arta iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice.
Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos.

Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã.

Sigmund Freud se temea foarte tare de iubire; de fapt, se temea de propria sa iubire reprimatã. Se temea sã nu se implice. Dorea sã rãmânã în afarã, nu sã se implice în sufletul pacientului sãu, sã fie doar un observator ştiinţific, detaşat, rece, la distanţã. El a creat psihanaliza ca şi cum aceasta ar fi o ştiinţã. În realitate, nu este o ştiinţã şi nu va fi niciodatã! Este o artã, fiind mult mai apropiatã de iubire decât de logicã.
Îmbrãţişarea nici nu intra în discuţie, dar el prefera chiar sã nu dea ochii cu pacientul, temându-se sã nu simtã o stare de simpatie faţã de acesta dupã ce i-a ascultat toate plângerile şi coşmarurile interioare.
Se temea sã nu înceapã sã plângã, sã nu i se umezeascã ochii, sau sã nu simtã chiar nevoia de a-l lua de mânã pe pacient.
IUBIREA se spune ca ar creste fata in fata.
Omul şi-a creat un întreg univers al relaţiilor pentru simplul motiv cã este singurul care face dragoste faţã în faţã. Ochii partenerilor comunicã între ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. În acest fel, intimitatea creşte, bazându-se pe împãrtãşirea emoţiilor, atât de intense în asemenea momente (bucurie, extaz).

Omul are nevoie de intimitate; aceasta este o nevoie esenţialã.

De aceea, este mai bine sã faceţi dragoste pe luminã, nu în întuneric – cel puţin într-o luminã mai slabã, cum ar fi cea a unei lumânãri. Actul amoros în întuneric exprimã încã latura noastrã animalã, dorinţa de a evita faţa celuilalt.
Un psihanalist adevãrat nu se teme sã pãtrundã adânc în sufletul pacientului sãu; dimpotrivã, el este dornic sã îşi asume acest risc. Într-adevãr, apele sunt tulburi acolo, te poţi îneca cu uşurinţã – la urma urmei, eşti şi tu un om! Cine ştie peste ce necazuri poţi da, dar trebuie sã-ţi asumi acest risc.
Wilhelm Reich a transformat întreaga psihanalizã prin implicarea sa. El a renunţat la detaşarea omului de ştiinţã. De aceea, este un revoluţionar.
Dacã nu vã temeţi de propriile voastre reprimãri, le puteţi fi de mare ajutor semenilor voştri. Dacã nu vã temeţi de propriul vostru subconştient, dacã v-aţi rezolvat cât de cât problemele personale, vã puteţi implica în lumea interioarã a pacientului, devenind mai degrabã un participant la aceasta, nu un simplu observator detaşat.
Aceasta este diferenţa care existã între relaţia dintre un pacient şi terapeutul sãu şi cea care existã între un discipol şi maestrul sãu. Discipolul nu este un pacient, el este copilul iubit al maestrului. Maestrul nu este doar un observator; el devine un participant. Cei doi şi-au pierdut entitãţile separate şi au devenit una. Aceastã unitate este întregul secret.

Îmbrãţişarea este doar un gest care aminteşte de unitate, dar chiar şi acest gest este de mare folos.

De aceea, ai dreptate. Mã întrebi: „De ce este îmbrãţişarea un instrument terapeutic atât de eficient?“
Da, este, şi este doar un gest. Dacã este extrem de autentic – dacã la el participã inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu întreaga situaţie.
Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sã le înţelegeţi este urmãtorul: ideea cã un copil moare, iar în om se naşte adolescentul; cã adolescentul moare, iar în el se naşte adultul tânãr; cã şi acesta moare, iar în om se naşte adultul matur, şi aşa mai departe – este greşitã.
Copilul nu moare niciodatã – nici o etapã nu moare. Copilul rãmâne de-a pururi, înconjurat de alte experienţe, de adolescenţã, apoi de tinereţe, de maturitate şi de bãtrâneţe, dar nu moare.

Omul este la fel ca o ceapã, alcãtuit din mai multe straturi succesive. Dacã decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior. Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pãtrunzi adânc în interiorul lui vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic.
Îmbrãţişarea permite un asemenea contact. Dacã îmbrãţişezi un om cu cãldurã, cu iubire, dacã îmbrãţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie, ci unul autentic, dacã inima ta participã la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafaţã reprezintã un act cu o imensã valoare terapeuticã, întrucât inocenţa copilului este vindecãtoare în sine. Ea nu a fost coruptã. Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pãtruns niciodatã, iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare.
Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeazã de atâta energie. Regãsirea acestei energii este suficientã pentru a-l vindeca pe om. Important este sã scoţi acest copil la luminã, iar îmbrãţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente.
Autoanaliza este o cale mentalã; îmbrãţişarea este calea inimii. Mintea este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa oricãrei vindecãri.

AnatolB

Decalog


Decalogul a apărut în revista moldovenească VIP Magazin (februarie 2013, nr. 104-105).

1. Să nu uiţi că trebuie să mori
Când aveam doi ani, am căzut din sania înhămată la cal, iar tata s-a dus fără să mă observe. Tata era pădurar pe atunci şi întâmplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Când calul a pornit, eu am căzut pe spate, în zăpadă, amestecându-mă cu cerul alb de iarnă. Atunci am avut pentru prima oară descoperirea singurătăţii şi a morţii. Nu am plâns şi nici nu am strigat. Ţin minte că eram îmbrăcat într-o salopetă albastră cu glugă. M-am întors tăcut în casă, la mama, mergând atât de încet, încât să-i dau răgaz tatei să mă ajungă din urmă.

2. Să nu uiţi că trebuie să iubeşti
Cel mai cumplit lucru care i se poate întâmpla unui om este să nu fie iubit. Dar cred că şi mai cumplit este să nu iubeşti. Întotdeauna mi-a fost uşor să iubesc oamenii, să mă bucur că-i văd. De aceea, nu am avut nicio piedică în a înţelege Evanghelia. Când făceam vreo bazaconie, mamica îmi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru mine pedeapsa supremă, pe care eu o trăiam ca pe o izgonire din Rai. Sfântul Isaac Sirul spunea că focul iadului nu este altceva decât dragostea pierdută pe care eşti condamnat să o contempli veşnic.

3. Să nu preţuieşti în bani ceea ce Dumnezeu ţi-a dat în dar
Am înţeles asta în adolescenţă. Eu fiind elev la Liceul de Artă („Octav Băncilă”) din Iaşi, mama m-a dus la Petersburg să văd Ermitajul. Acolo, am stat la o familie de abhazi, o femeie divorţată cu doi copii, dar foarte descurcăreaţă. O chema Izolda şi ea mi-a cumpărat prima mea chitară. Dumnezeu să-i dea sănătate! Avea grătar şi făcea mulţi bani. Eu niciodată nu am văzut atât de mulţi bani. Vindea frigărui noaptea, până spre dimineaţă, că erau nopţile albe. Uneori ieşeam şi eu cu ei, că era interesant. Ei făceau şi vindeau frigărui, iar eu desenam într-o mapă pe care o sprijineam pe genunchi. Cât oamenii mâncau, eu aveam timp să le „fur” portretele. Un bărbat chel şi vesel s-a apropiat de mine şi a început să exclame: „Păi ăsta sunt eu! Sunt chiar eu! Cât să-ţi dau ca să mi-l vinzi?”. Eu zic, vi-l dau aşa, eu nu vând. Şi i-am dat acel portret. Bărbatul totuşi mi-a dat un dolar, era în 1991. Apoi s-a dus. Eu am rămas cu acel ban. L-am pus într-un caiet şi nu l-am folosit niciodată.

4. Să nu crezi răul

De câte ori am crezut un rău despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simţit murdar, părtaş la o lucrare de urâţire a omului. Am vorbit şi eu de rău, iar timpul mi-a demonstrat de fiecare dată că nu am avut dreptate. Prefer să greşesc prin a-mi păstra o părere bună despre un om rău decât să ajung să cred o vorbă proastă despre un om bun. Orice rău este o minciună. Răul, aşa cum spunea fericitul Augustin, nu există. Răul este o mare absenţă, absenţa binelui şi a iubirii. De aceea, a crede răul este totuna cu a te cufunda în absenţă, în minciună.

5. Să nu te crezi pierdut
Eu sunt o fire înclinată spre deznădejde, cunoscând toate relele care ies din această cădere sufletească. Dar într-o zi mi-a venit gândul salvator. Mi-am zis că Dumnezeu cunoştea căderile mele, şi cele trecute, şi cele viitoare şi totuşi m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare. Dacă ne-am născut înseamnă că Dumnezeu şi-a pus toată încrederea în noi. E o mare încurajare să te gândeşti că Dumnezeu are încredere în tine. La disperare omul e capabil de orice rău, el se porneşte cu război împotriva propriei fiinţe, având parcă o plăcere demonică din a-şi călca propriile principii, practic sinucigându-se spiritual. Cred că orice duhovnic adevărat îşi începe sfătuirea de după spovedanie prin cuvintele: „Să nu deznădăjduieşti”.

6. Să nu te crezi sfânt
Sfântul Siluan Athonitul zicea: „Două gânduri să nu le primeşti şi să nu le crezi, primul că nu te vei mântui şi al doilea că eşti sfânt”. Să nu te crezi mai bun ca alţii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui Dumnezeu, poate fi mai bună decât a vecinului, dar asta nu înseamnă că tu eşti mai bun ca el, doar lucrarea e mai bună. Darurile date de Dumnezeu nu se iau înapoi, dar oricine se mândreşte cu lucrările sale ajunge să se întunece şi să folosească darul prosteşte, după care ajunge să-şi piardă demnitatea.

7. Să nu te pui chezaş
De câte ori m-am pus chezaş pentru cineva, am încurcat oamenii şi am făcut rău. De când mă ţin minte, mă băgam să salvez pe toată lumea. Narcomani, beţivi, femei bătute de bărbat şi aşa mai departe. N-am salvat pe nimeni, numai necazuri, bani furaţi, lucruri dispărute, probleme cu vecinii. Am ajuns la concluzia că dacă vrei să ajuţi pe cineva, ajută cât te ţin curelele, dar fără să implici şi alţi oameni. Asta înseamnă să te pui chezaş pentru cineva, să garantezi că el se va îndrepta, că te reprezintă. Mare greşeală. Odată am citit din Pildele lui Solomon sfatul acesta: „Să nu te pui chezaş”. Noi, când citim Scriptura, înţelegem şi reţinem doar atât cât am experimentat, celelalte cuvinte nici nu le vedem.

8. Să nu te răzbuni de două ori

Răzbunarea este un păcat, dar este omenească. Scriptura spune să nu pedepseşti de două ori pentru aceeaşi greşeală, principiu care a ajuns şi în dreptul roman. Pot înţelege un gest de răzbunare, deşi e mai bine să nu te răzbuni, dar mă înstrăinez de omul care se răzbună de două ori, adică la nesfârşit, pentru o singură greşeală. Când m-am răzbunat o dată, a mai mers cum a mai mers, m-a iertat Dumnezeu, dar când m-am răzbunat a doua oară, s-a întors totul în capul meu şi am ajuns să înţeleg că m-am războit cu mine însumi.

9. Să nu învingi cu orice preţ

Oamenii care caută să fie învingători cu orice preţ, în cele din urmă, pierd totul. Prefer să fiu considerat învins uneori pentru a-mi păstra şansa să înving la urmă. Odată un episcop român mi l-a lăudat pe Adrian Năstase (se întâmpla prin 2004): „Vă daţi seama, omul acesta (Adrian Năstase) a avut doar note de zece, niciun nouă! E extraordinar, nu-i aşa?”. Eu i-am răspuns: „Eu nu am încredere în oamenii care au avut numai note de zece”. „De ce?”, m-a întrebat episcopul surprins. „Pentru că ei nu ştiu să piardă, iar omul care nu ştie să piardă te vinde pentru o victorie vremelnică”.

10. Să nu râzi de ruşinea nimănui
Când eram mic, am auzit băieţii mai mari râzând de cineva care a fost prins într-un păcat ruşinos. Apoi, de fiecare dată când mă întâlneam cu acel om sau auzeam vorbindu-se de el, îmi venea în minte, fără să vreau, păcatul pe care îl făcuse. Dar nicodată nu am spus cu buzele mele acel păcat şi m-am purtat aşa cu acel om ca şi cum nu aş şti nimic. Nici acum, când el a murit, nu pot spune ce am auzit, pentru că nu vreau să-i răscolesc ruşinea.

Savatie Baștovoi

A fi responsabil


Asumarea responsabilitatii si trecerea la actiune cu Brian Tracy

Acceptarea responsabilitatii totale pentru viata noastra este piatra de temelie pentru noi ca fiinte umane. Nu avem scuze, incercarile, reusitele, greselile fac parte din noi- sunt pasi spre ce ne-am propus.

Daca vrem sa ne autoevaluam in privinta propriei capacitati de asumare a responsabilitatii, o trasatura foarte inportanta in dezvoltarea personala, iata cateva intrebari al caror raspuns ne poate edifica:

1.

      Ma trezesc adesea repetand lucruri pe care le-am auzit la parintii mei?

2. Frica de a esua ma opreste in a-mi asuma riscuri?

3. Pot accepta criticile fara a ma simti amenintat?

4. Imi pasa prea mult de ceea ce altii cred despre mine?

5. Accept responsabilitatea pentru viata mea si comportamentul meu?

Raspunsurile la intrebari contin cheia de care avem nevoie pentru a rezolva acele probleme legate de frica de asumare a responsabilitatii in viata, in general. Brian Tracy, un guru in dezvoltare personala, insista foarte mult asupra urmatoarelor aspecte ce trebuiesc a fi stiute:

  • Ne nastem fara o constiinta personala. Invatam toate conceptele pe masura ce crestem. In anii de formare, copiii invata in doua moduri: prin imitare (unul sau ambii parinti) si prin trecerea de la disconfort la confort. Cel mai traumatizant disconfort pe care il poate suferi un copil este lipsa sau amenintarea cu lipsa a iubirii unui parinte.
  • Prin controlul pe care il exercita parintii, mai mereu pentru a-si proteja copiii, ei formeaza fara sa vrea comportamente limitative: “nu ai voie asta”, “lasa asta”, ceea ce mai tarziu in viata,va duce la ezitari si frica, de fiecare data cand apare ceva nou sau care presupune risc.
  • Comportamentul negativ compulsiv este caracterizat de cuvinte precum “trebuie sa, trebuie sa, trebuie sa”. Acesta apare atunci cand copilul este victima iubirii conditionate – atunci cand copilul intelege ca este iubit de parinti doar cand se comporta cum vor ei, si o va face tocmai din frica de a nu fi respins- de a pierde iubirea lor, singurul lucru pe care si-l doreste de la parinti. In fata amenintarii cu pierderea iubirii, el se conformeaza.
  • Conformarea duce la lupta interioara intre ceea ce simte copilul sa faca si parerea parintilor, mai tarziu, in viata de adult, parerea celorlalti, a caror apreciere si-o doreste, iar aceasta apreciere apare doar dupa ce persoana se apreciaza pe sine. Deci, aprecierea si iubire de sine (in sens bun, de evaluare pozitiva) aduc si aprecierea celorlalti.

Asadar asumarea responsabilitatii si urmarea unui drum propriu, neimpus de cei din jur, sunt lucruri necesare atunci cand ne propunem sa realizam ceva durabil care sa ni se potriveasca cu ceea ce suntem noi de fapt in esenta. In cautarea balantei interioare si a echilibrului de care avem nevoie in dezvoltarea personala pentru a trai viata cu bucurie, aprecierea propriei valori si pastrarea acordul permanent cu sinele nostru, devin aripi catre setarea si apoi realizarea idealurilor.

autoeducare

Sănătatea


Suntem cu totii o trinitate: corp, minte, suflet. Echilibrul celor trei, acordul si grija unei parti fata de celelalte sunt modul de viata recomandat, incat atunci cand una dintre parti sufera, trimite semnale catre celelalte, astfel incat sa atentioneze asupra dezechilibrului. Educarea, sau mai bine spus autoeducarea vin in ajutor. Informatiile exista, media main-stream nu le prezinta, ar trimite multe business-uri in faliment. Louise L. Hay are o abordare spirituala asupra sanatatii celor trei, nu redescopera roata, tot ce spune este de mult bun-simt, multe dintre lucruri le stim din intelepciunea populara, au fost poate transmise din strabuni, din vremuri in care oamenii erau mult mai intelepti decat tehnologizati.

Iata cateva dintre principiile lui Louise L. Hay in ceea ce priveste sanatatea:

– Nu trebuie sa te superi pe corpul tau. Supararea, mania fata de corp este o alta afirmatie care ii spune corpului sau unei parti a acestuia, ca il urasti. Informatia aceasta se transmite la nivel de celula, ele sunt constiente de fiecare gand pe care il ai.

– Corpul estre ca un servitor care munceste cat poate de mult pentru a te mentine intr-o stare de perfecta sanatate, el stie cum sa se vindece singur. Daca ii dai mancare sanatoasa, faci miscare, dormi suficient, gandesti ganduri pozitive, munca lui devine usoara.

– Nu poti avea o sanatate buna daca vorbesti sau te gandesti la boala ta. Sanatatea vine din iubire si apreciere. Asa ca, iubeste-ti corpul, vorbeste-i frumos, gandeste ganduri frumoase despre el, daca te supara sau au un disnconfort fizic din cauza unei parti a corpului, atunci poarta-te cu ea asa cum te-ai purta cu un copil bolnav: Spune-i ca o iubesti si ca faci tot posibilul sa se faca bine repede.

– Daca esti bolnav, exista lucruri in plus pe care le poti face in afara de a merge la doctor pentru a trata simptomul, corpul iti spune ca ceva din ceea ce faceai nu este bine petnru tine. Vei alege poate sa nu te simti ca o victima, ca un bolnav, asta iti injumatateste puterea.

– Corpul este o oglinda a credintelor noastre interioare. Viata nu este o serie de situatii intamplatoare, ci o cale catre inaltare spirituala. Este alegerea ta: poti gandi ganduri care creeaza o atmosfera sanatoasa si fericita, sau poti gandi ganduri care creeaza si perpetueaza boala.

Iata ce afirmatii, moduri de a gandi, recomanda Louise L. Hay, in sprijinul sanatatii fizice, dar si mentale:

1

      . Imi place mancarea sanatoasa

2. Imi iubesc fiecare celula a corpului

3. Fac alegeri sanatoase

4. Ma respect pe mine insumi

5. Voi avea o batranete sanatoasa pentru ca acum am grija de corpul meu

6. Descopar mereu noi moduri de a-mi imbunatati sanatatea

7. Corpul revine la sanatatea optima pentru ca ii ofer ceea ce are nevoie la fiecare nivel

8. Ma insanatosesc, dau la o parte mintea si las inteligenta mea launtrica sa lucreze la insanatosirea corpului meu

9. Sanatatea este dreptul meu divin si il invoc acum.

10. Sunt recunoscator pentru corpul meu, iubesc viata

11. Sunt singura persoana care are control asupra obiceiurilor mele alimentare, si pot intotdeauna sa rezist sa mananc ceva daca aleg sa fac asta

12.Apa este bautura mea preferata si beau multa apa petnru a-mi curata corpul

Avand ganduri fericite in minte este cel mai rapid drum catre fericire, alegand sa repetam aceste ganduri si afirmatii facem ceea ce se cheama autosugestie, iar aceasta ne poate asigura o sanatate buna si o viata linistita si implinita.

autoeducare

Previous Older Entries

Social

BAZINUL JIJIOAREI

"Problemele pe care omul le-a creat, tot omul le poate rezolva" (John Kennedy)

Poteci Însorite

Munte, Excursii, Drumeții, Faună și Floră, Sfaturi Utile, MTB, Orașe și Sate

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

condimentepentruviata

"Viitorul apartine celor ce cred in frumusetea propriilor vise." (Eleanor Roosevelt)

Blogul Buceginatura2000

Blog despre munte, turism si cultura

Nicoleta Chirila

"Frica este ceea ce te oprește… curajul este cel care te face să continui."

Toate trec

... si toate vor fi amintiri!

La Gigel

La râma tăvălită

Crezi în Tine

Trăiește prezentul cu lecțiile învățate în trecut și cu un ochi aruncat în viitor!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

ORIZONT ALTERNATIV

cultura, atitudine civica, informatie

peterlengyel

despre oameni si natura

EuGeniuZ's Blog

Enjoy the world!

%d blogeri au apreciat asta: