Am înțeles


Am înţeles că pot trăi doar cu dorinţe (dacă se vor îndeplini bine, dacă nu, nu), fără a mai avea aşteptări. Şi atunci viaţa este frumoasă tot timpul.
 Am înţeles că răul altora nu există. Răul altora îl experimentez în mine.

      Am înţeles că oamenii sunt fericiţi când iubesc şi când sunt iubiţi. Ce ne împiedică să ne pese de noi? Ce ne împiedică să-i iubim pe ceilalţi, acceptând ceea ce fac. Este tot o formă de iubire.

      Ştiu că alţi oameni au înţelegerile mele de când s-au născut. De fapt că toţi venim cu ele. Unii le păstrează toată viaţa şi şi-o trăiesc în spiritul lor. Alţii le (re)descoperă în timp. Alţii rămân cu ele pierdute toată viaţa şi le (re)găsesc în pragul morţii. Alţii nici atunci. Alţii le caută toată viaţa dar deşi au cunoaşterea şi experimentarea cunoaşterii nu se declanşează în ei înţelegerea. Iar dacă au şi înţelegerea nu ştiu ce să facă cu ea şi devin dispreţuitori. Când ştiu ce să facă cu înţelegerea, pot spune că devin ÎNŢELEPŢI. Doar mediul în care au trăit şi trăiesc determina când şi cum păstrează cu ceea ce venit pe această lume, când şi cum vor deveni înţelepţi.
      Am înţeles că nu mai trebuie să împing pe cineva pe drumul cunoaşterii şi al înţelegerii. O va face el, când va fi momentul. Până atunci nu.
       Am înţeles ce înseamnă ataşamentele. Am reuşit să rup toate (aşa cred eu, acum) ataşamentele din viaţa mea. Nu înseamnă că iubesc mai puţin. Dar sunt eliberat de ele. Pot acţiona ca un om liber. Având ataşamente, eşti legat prin corzi invizibile de ceva sau cineva. Ruperea ataşamentelor nu are nicio legătură cu iubirea. Are legătură cu eliberarea. Pot fi ataşamente legate de copil (şi ai aşteptări de la el), pot fi ataşamente legate de casă, de maşină, de firma, de birou.
         Am înţeles că nici o naţiune, nici un om de pe planeta asta nu este mai presus decât un altul. Nici măcar faţă de o furnică, un copac, o pasăre, un animal, o plantă. Nici măcar faţă de o celulă, atom sau fir de praf. Am înţeles că toate sunt în armonie cu totul. Şi tot ceea ce este să se întâmple se va întâmplă, fără să mai fie nevoie să lupt pentru asta. A lupta împotriva a ceva înseamnă că nu poţi accepta ceea ce este. Înseamnă că tu eşti judecătorul. Şi cine eşti tu să judeci?


          Am înţeles că nu sunt centrul Universului. Am înţeles că viaţa pe Pământ nu este ceva atât de miraculos. Am înţeles că pot fi o infinitate de forme de viaţă şi energie. Am înţeles că nu suntem atât de unici în Universul ăsta. Sau că suntem la fel de unici precum e şi Luna sau spaţiul dintre stele şi galaxii. Sau cum este şi o furnică. Am înţeles că umanitatea nu este buricul Pământului. Fără hrană provenită de la animale, plante, peşti, cine am fi? Nu am există! Nu am există în formă în care suntem astăzi fără atmosfera, ionosferă, magnetosferă.

         Nu putem exista fără bacterii, fungi.

 Am înţeles că tot ce ne înconjoară pe Pământ, în sistemul Solar, în galaxie, ne oferă suport pentru a fi, pentru a există noi, ca fiinţe umane. Am făcut noi ceva pentru asta? NU. Noi nu am făcut nimic. Doar suntem aşa pentru sunt toate în jurul nostru care să ne ajute. Să ne ajute să existăm. Şi fără de care nu am exista şi nu am experimenta această viaţă.
       Am înţeles că nu există Liberul Arbitru.
       Da, unele lucruri se întâmplă în viaţă în urmă deciziilor şi alegerilor noastre.
       Una dintre dorinţele cele mai profunde ale oamenilor este aceea de a fi fericiţi tot timpul. Atunci, dacă Liberul Arbitru există, de ce suntem tot timpul în căutarea fericirii. Păi nu avem liberul arbitru de a fi fericiţi?

      Alege vreunul dintre noi să fie nefericit? Nu. Toţi vrem să fim fericiţi tot timpul. Şi dacă avem Liberul Arbitru, de ce nu ne creăm una dintre cele mai profunde năzuinţe ale omenirii – aceea de a fi fericiţi. Pentru că, de fapt, nu avem niciun liber arbitru, iar fericirea apare cum vrea ea şi când vrea ea.
       Tot ceea ce putem face este să avem această înţelegere. Şi atunci, vom fi fericiţi mult mai multă vreme. Dar în viaţă tot va muri cineva, te va părăsi cineva, te va fură, înşela, dezamăgi cineva. Unde mai este liberul tău arbitru?
        Am înţeles ce frumos este SĂ FIU OM, şi să fi putut experimenta tot ce am experimentat şi voi mai experimenta. Desigur, cu aceste înţelegeri cred că şi viaţa va fi altfel. Deja este.
        Însă cu toate astea Nu am reuşit SĂ MĂ ÎNŢELEG PE MINE.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Social

Crambe tataria

Democraţia e plantă plăpândă. N-o striviţi! Ajutaţi-o să înflorească.

Poteci Însorite

Munte, Excursii, Drumeții, Faună și Floră, Sfaturi Utile, MTB, Orașe și Sate

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Fotografii si jurnale cu munti si/de sentimente. Povesti de trezit adultii.

condimentepentruviata

"Viitorul apartine celor ce cred in frumusetea propriilor vise." (Eleanor Roosevelt)

Blogul Buceginatura2000

Blog despre munte, turism si cultura

Nicoleta Chirila

"Frica este ceea ce te oprește… curajul este cel care te face să continui."

Toate trec

... si toate vor fi amintiri!

Crezi în Tine

Trăiește prezentul cu lecțiile învățate în trecut și cu un ochi aruncat în viitor!

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

ORIZONT ALTERNATIV

cultura, atitudine civica, informatie

peterlengyel

despre oameni si natura

EuGeniuZ's Blog

Enjoy the world!

%d blogeri au apreciat asta: