Fiecare gest, privire

 

Fiecare gest, privire, gând sau acţiune are o motivaţie extrem de puternică şi de clară chiar dacă poate uneori nici noi, proprii autori nu o putem descifra în totalitate. Sunt convinsă că nu există blank moments, cel puţin nu în cazul oamenilor normali…poate doar la bolnavii de Parkinson. Cu toate astea dacă aş face un sondaj bazat pe sinceritate, sunt convinsă că mare parte din intervievați vor recunoaşte doar 50% din acţiuni ca fiind conştiente, lăsând cealaltă jumătate pe fondul întâmplării, al neprevăzutului, blank moments urilor, neatenţiei sau chiar a beţiei.
                  Şi totuşi, motivaţia există chiar dacă uneori nu vrem, inconştient să o recunoaştem. Şi aici tot de motivaţie este vorba. Se schimbă doar fondul discuţiei şi subiectul întrebării: ce îi face pe oameni să nu recunoască sau să îşi ascundă până şi de ei înşişi motivaţiile propriilor acţiuni. Să fie oare teama de critica socială, teama de excluziune, teama de propria urâţenie sufletească, teamă de a nu fi judecat, teamă de a nu reuşi….toate se reduc la teamă, după părerea mea. Ne ascundem de noi înşine şi de ceilalţi din teamă de a nu fi altfel decât dorim să părem.